1 Deasemenea,voi femeilor, supunându-vă bărbaţilor voştri, ca chiar dacă unii nu ascultă cuvântul, să fie dobândiţi prin purtarea fără vorbă a femeilor,
2 Văzând de aproape a voastră purtare curăţită în temere de Dumnezeu;
3 A căror podoabă să fie nu cea din afară a împletirii părului şi a punerii de scule de aur sau îmbrăcări de haine,
4 Ci omul ascuns al inimii în nepieritoarea podoabă a duhului blând şi liniţtit, care este de mult preţ înaintea lui Dumnezeu.
5 Pentru că astfel altădată şi sfintele femei, care nădăjdueau în Dumnezeu, se împodobeau, supunându-se la bărbaţii lor.
6 După cum Sara ascultà de Abraam, numindu-l domn, ale cărei fiice v’aţi făcut, făcând bine, şi netemându-vă de nici o frică.
7 Voi bărbaţilor de asemenea, trăind înţelepţeşte împreună cu făptura femeiască, ca cu o făptură mai slabă, dând cum se cuvine cinste ca şi unora împreună moştenitoare de darul de viaţă, ca să nu fie curmate rugăciunile voastre.
8 În sfârşit toţi de acelaşi gând, împreună pătimitori, iubitori de fraţi, miloşi, smeriţi,
9 Nerăsplătind rău pentru rău sau aspră înfruntare pentru aspră înfruntare, dimpotrivă binecuvântând, că spre aceasta aţi fost chemaţi, ca să aveţi parte de binecuvântare.
10 Pentru că „cine voeşte să iubească viaţă şi să vază zile bune, oprească-şi dela rău şi buzele să nu vorbească viclenie,
11 Abată-se dela rău şi facă bine, caute pace şi alerge s’o dobândească”;
12 Că „ochii Domnului sunt preste drepţi şi urechile lui spre rugăciunea lor, iar faţa Domnului asupra făcătorilor de rele”.
13 Şi cine este, care să vă vatăme pe voi, dacă vă faceţi râvnitori de bine?
14 Dar şi dacă aţi suferì pentru dreptate, fericiţi sunteţi. Şi de teama lor nu vă temeţi, nici nu vă trurburaţi.
15 Ci sfinţiţi pe Domnul, pe Hristos, în inimile voastre, fiţi gata totdeauna spre a dà răspuns la oricine vă cere socoteală de nădejdea voastră, însă cu blândeţe şi cu temere de Dumnezeu,
16 Având ştiinţă bună de voi înşivă, ca în ceea ce sunteţi vorbiţi de rău, să fie daţi de ruşine cei care despreţuesc purtarea voastră bună în Hristos.
17 Pentru că mai folositor este ca făcând bine să suferiţi, dacă astfel ar fi voea lui Dumnezeu, decât făcând rău.
18 Că şi Hristos suferì pentru păcate o singură dată, drept pentru nedrepţi, ca să ne apropie de Dumnezeu, omorît fiind în trup, dar făcut viu în duh:
19 În care şi ducându-se, predică duhurilor în închisoare.
20 Neascultătoare altădată când aşteptă îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, în zilele lui Noe, pe când se întocmeà corabia, în care puţini, adecă opt suflete, fură scăpaţi prin apă.
21 Care apă desăvârşit închipuitoare vă scapă acum şi pe voi ca botez, nu lepădară de necurăţenie de trup, ci cerere de ştiinţă bună de sine către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,
22 Care este de-a dreapta lui Dumnezeu, dus fiind în cer, supuşi fiindu-i îngerii şi stăpânii şi puteri.