1 Deci, fiindcă Hristos a suferit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu aceeaşi gândire, pentru că cine a suferit în trup, a încetat dela păcat.
2 Ca timpul rămas să nu mai trăească în trup, după poftele oamenilor, ci după voinţa lui Dumnezeu.
3 Căci destul este, că în timpul trecut aţi făcut cu desăvârşire voea neamurilor, umblând în destrămări, în pofte, în nesaţiu de beţii, în ospeţe desfătătoare, în petreceri cu băuturi şi în idolatrii neiertate.
4 De care se miră, că voi nu alergaţi împreună la aceeaşi revărsare a desfrânării, defăimând.
5 Cei care vor dà socoteală celui care este gata să judece pe vii şi morţi.
6 Căci spre aceasta se binevestì şi morţilor, ca să fie judecaţi, potrivit oamenilor în trup, dar să trăească în duh, potrivit lui Dumnezeu.
7 Dar sfârşitul tuturor s’a apropiat. Deci cumpătaţi-vă şi treziţi-vă spre rugăciuni,
8 Având înainte de toate iubire dăinuitoare unii către alţii, pentru că „iubirea acopere mulţime de păcate”,
9 Fiţi primitori de oaspeţi unii către alţii, fără cârtire,
10 Fiecare după cum a primit darul, slujindu-vă cu dânsul unii pe alţii, ca îngrijitori buni ai darului felurit al lui Dumnezeu:
11 Vorbind ca cuvinte ale lui Dumnezeu, dacă cineva vorbeşte, slujind ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, dacă slujeşte cineva, pentru ca în toate să fie mărit, prin Iisus Hristos Dumnezeu, căruia îi este mărirea şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
12 Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi, făcut vouă spre încercare, ca cum vi-s’ar întâmplà ceva strein.
13 Ci întru cât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă ca şi la descoperirea măririi lui să vă bucuraţi, veselindu-vă.
14 Dacă sunteţi mustraţi în numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, pentru că duhul măririi şi al lui Dumnezeu stă asupra voastră, după dânşii însă numele lui Hristos este defăimat, iar după voi este mărit.
15 Adecă să nu sufere cineva dintre voi ca omorîtor, sau fur, sau răufăcător, sau ca veghetor de cele streine.
16 Iar dacă sufere cineva ca creştin, să nu se ruşineze, ci să mărească în numele acesta pe Dumnezeu.
17 Că este timp nemerit, ca să înceapă judecata dela casa lui Dumnezeu; şi dcaă începe întâiu dela noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de evangelia lui Dumnezeu?
18 Şi „dacă dreptul abia este scăpat, necinstitorul de Dumnezeu şi păcătosul unde se va arătà”?
19 Astfel şi cei care sufere, după voinţa lui Dumnezeu, să deà spre pază credinciosului întemeetor sufletele lor, în facerea binelui.