1 Simeon Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Hristos, celor care dobândiră credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, în dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos.
2 Dar vouă şi pace să fie înmulţită în cunoştoinţă deplină a lui Dumnezeu şi a lui Iisus Domnul nostru.
3 Cum că dumnezeeasca lui putere ne-a dăruit toate cele spre viaţă şi temere de Dumnezeu, prin cunoştinţa deplină a celui care ne cheamă prin mărirea şi virtutea sa,
4 Prin care a dăruit făgăduinţele preţioase nouă şi mari, ca prin acestea să vă faceţi părtaşi de fire dumnezeească, fugind de stricăciunea din lume în poftă.
5 Şi chiar pentru aceasta punând voi orice sârguinţă, mai adăugaţi în credinţa voastră virtutea, iar în virtute cunoştinţa,
6 Iar în cunoştinţă înfrânarea, iar în înfrânare răbdarea stăruitoare, iar în răbdarea stăruitoare temerea de Dumnezeu.
7 Iar în temerea de Dumnezeu iubirea frăţească, iar în iubirea frăţească iubirea.
8 Căci acestea avându-le şi prisosind, ele vă fac nu nelucrători, nici neroditori, spre cunoştinţă deplină a Domnului nostru Iisus Hristos;
9 Pentru că cine nu are acestea, este orb slab la vedere, uitând curăţirea păcatelor sale de demult.
10 Deaceea cu atât mai mult, fraţilor, sârguiţi-vă să faceţi temeinică chemarea şi alegerea voastră; căci făcând acestea nu veţi greşì niciodată.
11 Căci astfel vi se va dà cu bogăţie intrarea în împărăţia vecinică a Domnului nostru şi Mântuitorul Iisus Hristos.
12 Pentru aceea voiu îngrijì totdeauna, ca să vă aduc aminte de acestea, deşi ştiţi şi sunteţi întăriţi în adevărul de faţă.
13 Şi socotesc că este drept ca, pe cât timp sunt eu în acest cort, să vă deştept prin aducere aminte,
14 Fiindcă ştiu, că grabnică este lepădarea cortului meu, după cum şi Domnul nostru Iisus Hristos mi-a făcut cunoscut.
15 Dar mă voiu şi sârguì ca voi să puteţi în orice timp, după ieşirea mea, să ţineţi minte de acestea.
16 Pentru că noi, urmând istorisirile închipuite, născocite cu iscusinţă, v’am făcut cunoscut puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea lui, ci fiind singuri văzători ai măreţii aceluia.
17 Adecă luând dela Dumnezeu Tatăl cinste şi mărire, când i-se aduse acest glas de către mărirea cea măreaţă: „acesta este fiul meu cel iubit, în care eu am binevoit”.
18 Şi acest glas noi l-am auzit adus din cer, fiind noi împreună cu dânsul, în muntele cel sfânt.
19 Şi avem mai temeinic cuvântul profetic, la care bine faceţi luând aminte ca la o lumină luminătoare într’un loc pâclos, până să lumineze ziua şi luceafărul dimineţii să răsară în inimile voastre,
20 Cunoscând întâiu aceasta, că nici o profeţie a scripturii nu se face din tâlcuirea ei.
21 Pentru că nici odată prin voinţă de om nu fù adusă profeţia, ci mânaţi de duh sfânt oamenii vorbiră dela Dumnezeu.