1 Dar au fost în popor şi profeţi mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, ca unii care vor băgà pe furiş eresuri de peire, tăgăduind chiar pe stăpânul care i-a răscumpărat, aducându-şi lor grabnică peire;
2 Şi mulţi vor urmà, după destrămările lor, din a căror pricină este defăimată calea adevărului,
3 Şi în pornire, spre orice fel de înavuţire, vor căutà dela voi câştig prin cuvântări plăsmuite; pentru dânşii osânda nu întârziază de demult, şi peirea lor nu dormitează.
4 Căci dacă Dumnezeu nu cruţă pe îngerii care au greşit, ci aruncându-i în tartar îi dete lanţurilor întunerecului, păstraţi fiind spre judecată, –
5 Şi nu cruţă lumea veche, ci păzì pe Noe, al optulea predicator de dreptate, când aduse potop preste lumea netemătorilor de Dumnezeu.
6 Şi oraşele Sodomei şi Gomorei, după ce le prefăcù în cenuşă, le osândì la răsturnare, punându-le pildă a celor care au să fie netemători de Dumnezeu,
7 Şi scăpă pe dreptul Lot tare muncit de petrecerea în desfrânare a celor fărădelege;
8 Pentru că locuind între dânşii dreptul acesta prin vedere şi auzire chinuià din zi în zi cu lucruri nelegiuite un suflet drept, –
9 Ştie Domnul să scape din ispite pe temători de Dumnezeu, iar pe nedrepţi să-i păstreze spre a fi pedepsiţi la zi de judecată.
10 Şi mai vârtos pe cei care umblă după trup în poftă de necurăţenie şi despreţuesc stăpânirea. Îndrăzneţii îngâmfaţi, ei nu se cutremură defăimând măriri.
11 Pe când îngerii, fiind mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului judecată defăimătoare împotriva lor.
12 Aceştia însă ca dobitoace necuvântătoare, născute fireşti, spre prindere şi stricăciune, defăimând cele ce nu ştiu, stricaţi vor fi şi ei în a lor stricăciune.
13 Având să ià cu dânşii răsplată de nedreptate: socotind plăcere desfătarea de zi cu zi, pete de necurăţenie şi pete de ruşine, desmierându-se în înşelăciunile lor ospătând împreună cu voi.
14 Având ochii plini de adulter şi nesăţioşi de păcat, momind suflete neîntărite, având inimă deprinsă de lăcomie, copii ai blestemului!
15 Părăsind calea dreaptă se rătăciră, urmând calea lui Balaam fiul lui Bosor, care iubì plată de nedreptate.
16 Şi primì mustrare pentru a lui călcare de lege: asin, fără glas, grăind în glas de om, oprì nebunia profetului.
17 Aceştia sunt puţuri fără apă şi neguri mânate de furtună, pentru dânşii este păstrată întunecimea întunerecului.
18 Căci rostind cuvinte trufaşe de deşertăciune, momesc în pofte de trup prin desfătări pe cei care abia fug de cei care vieţuiesc în rătăcire,
19 Făgăduindu-le stăpânire de sine, fiind ei însăşi robi ai stricăciunii; pentru că de cine este biruit cineva, aceluia îi este şi rob.
20 Căci dacă, după ce au fugit de necurăţeniile lumii prin cunoştinţă deplină a Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos, iarăşi s’au încurcat într’acestea, sunt biruiţi, li-s’au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâiu.
21 Pentru că mai bine erà pentru dânşii să nu fi cunoscut deplin calea dreptăţii, decât, după ce o cunoscură deplin, să se întoarcă din sfânta poruncă dată lor în primire.
22 Lor li-s’a potrivit ceea ce se potriveşte cu pilda adevărată: „câne care s’a întors la vărsătura sa”, şi: „porc care s’a spălat în tăvălitură de mocirlă”.