1 Deci dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângăere de iubire, dacă este vreo împărtăşire a duhului, dacă este vreo inimă şi îndurare.
2 Împliniţi-mi bucuria ca să gândiţi aceeaşi, având aceeaşi iubire, într’un cuget gândind aceeaşi.
3 Negândind nimic în măsura zavistii, nici a măririi deşarte, ci cu smerenie unii pe alţii socotind mai pe sus decât pe sine însuşi.
4 Nu căutând fiecare ale sale, ci fiecare şi cele ale altora
5 Simţiţi în voi aceasta ce fù simţit şi în Hristos Iisus.
6 Care, în formă de Dumnezeu fiind, nu socotì drept o răpire a fi de-opotrivă cu Dumnezeu,
7 Ci se golì pe sine însuşi, luând formă de rob, în asemânare de oameni arătându-se şi în înfăţişare aflat fiind ca om.
8 S’a smerit pe sine, ascultător fiind până la moarte, moarte însă de cruce.
9 Deaceea şi Dumnezeu l-a înălţat foarte sus şi i-a dăruit numele, care este mai presus de orice nume.
10 Ca în numele lui Iisus să se plece orice genunchiu al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de supt pământ.
11 Şi orice limbă să mărturisească spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl, că Domn este Iisus Hristos.
12 Astfel dar iubiţii mei, după cum totdeauna m’aţi ascultat, desăvârşiţi cu teamă şi frică mântuirea voastră, nu numai ca fiind eu de faţă, ci cu mult mai vârtos acum în lipsa mea;
13 Căci Dumnezeu este care lucrează în voi şi să voiţi şi să lucraţi pentru buna sa voinţă.
14 Faceţi tot, fără cârtiri şi fără îndoieli.
15 Ca să fiţi curaţi şi fără răutate copii ai lui Dumnezeu, desăvârşiţi în mijlocul unui neam strâmb şi sucit, între care vă arătaţi ca luminători în lume,
16 Având la voi cuvântul vieţii, spre laudă pentru mine, la ziua lui Hristos, că nu în deşert am alergat, nici în deşert m’am ostenit.
17 Ci şi dacă mi-se varsă sângele la jertfirea preoţească a credinţii voastre, mă bucur şi vă urez bine vouă tuturor;
18 Şi chiar de aceasta bucuraţi-vă şi voi şi uraţi-mi bine.
19 Nădăjduiesc dar în Domnul Iisus ca să vă trimit îndată pe Timoteu, pentru ca să fiu şi eu cu inimă bună după ce voiu fi cunoscut cele ale voastre.
20 Căci nu am de acelaşi gând cu mine pe nimenea, care va îngrijì în fiinţa adevărului de cele ale voastre;
21 Pentru că toţi caută cele ale lor, nu cele ale lui Hristos Iisus.
22 Încercarea lui însă o cunoaşteţi, că el ca un copil părintelui a slujit împreună cu mine pentru evangelie,
23 Pe acesta deci nădăjduiesc să-l trimit îndată ce voiu fi văzut oarecum cele pentru mine;
24 Am însă încredere în Domnul că şi eu voiu venì în curând.
25 Am socotit dar de trebuinţă să trimit la voi pe Epafrodit, fratele şi împreună lucrătorul şi împreună luptătorul meu, iar al vostru trimis şi slujitor al trebuinţii mele.
26 Fiindcă vă dorià pe voi toţi şi erà foarte turburat, pentru că aţi auzit că a fost bolnav.
27 Şi într’adevăr bolnav a fost aproape de moarte: dar Dumnezeu avù milă de dânsul, şi nu numai de dânsul, ci şi de mine, ca să nu am întristare preste întristare.
28 Deci l-am trimis mai în grabă, ca văzându-l să vă bucuraţi iarăşi şi eu să fiu mai neîntristat.
29 Primiţi-l dar în Domnul cu toată bucuria, şi aveţi în cinste pe unii ca aceştia,
30 Fiindcă pentru lucrul lui Hristos s’a apropiat până la moarte, după ce s’a pus cu sufletul în primejdie, pentru ca să împliniască lipsa voastră în slujirea către mine.