1 Fiule, nu uita învăţătura mea, Şi inima ta păzească sfaturile mele, 2 Căci vieaţă lungă, ani fericiţi şi pace îţi vor adăugi. 3 Mila şi adevărul să nu te părăsească: Leagă-le în jurul gâtului tău; Scrie-le pe tabla inimei tale! 4 Şi vei afla har şi bună reuşită În ochii lui Dumnezeu şi ai omului. 5 Din toată inima ta încrede-te în Domnul, Şi uu te sprijini pe priceperea ta! 6 În toate căile tale recunoaşte-l, Şi el va face drepte cărările tale. 7 Nu fii înţelept în ochii tăi; Teme-te de Domnul, Şi depărtează-te de rău, 8 Aceasta va fi vindecarea corpului tău, Şi măduva oaselor tale. 9 Cinsteşte pre Domnul din avutul tău, Şi din prinoasele a tot venitul tău; 10 Şi se vor umplea grănarele tale cu belşug, Şi teascurile tale vor revărsa mustul. 11 Învăţătura Domnului, fiule, nu o dispreţui, Şi nici să-ţi fie greu de mustrarea lui; 12 Căci Domnul mustră pre cine iubeşte, Şi-i binevoeşte, ca un părinte fiului său.
13 Fericit este omul, care a aflat înţelepciunea, Şi omul, care a câştigat înţelegere. 14 Căci câştigurile ei mai bune sunt decât câştigurile argintului: Şi venitul ei decât al aurului; 15 Mai preţioasă este decât mărgăritarele, Şi toate cele de dorit nu se aseamănă ei: 16 În dreapta ei este lungimea zilelor, În stânga ei avuţiile şi onoarea; 17 Căile ei sunt căi plăcute, Şi toate cărările ei sunt pace: 18 Pom al vieţei este pentru cei ce o îmbrăţişează, Şi cei ce o cuprind sunt, fericiţi. 19 Domnul prin înţelepciune a întemeiat pământul. Cu înţelegere a întărit cerul. 20 Prin ştiinţa lui despicatu-s’au adâncurile; Şi nourii picară roauă. 21 Fiule, să nu se depărteze acestea de dinaintea ochilor tăi, Păzeşte dreapta cunoştinţă şi prevederea: 22 Şi ele vor fi vieaţă pentru sufletul tău, Şi podoabă pentru gâtul tău. 23 Atuncia vei merge cu siguranţă în calea ta, Şi piciorul tău nu se va lovi. 24 De te vei culca, nu te vei teme, Şi culcat de vei fi, dulce va fi somnul tău. 25 De spaima năpraznică nu te vei teme, Nici de ruina celor nelegiuiţi, când îi va năvăli. 26 Căci Domnul va fi speranţa ta, Şi va feri piciorul tău d’a fi prins.
27 Nu opri binefacerea celuia ce se cuvine, De stă în puterea mânei tale a o face. 28 Nu zice către aproapele tău: „Du-te, şi mai vino! Mâne-ţi voiu da”, când ai cu tine. 29 Nu născoci vre-un rău asupra aproapelui tău, Deoarece fără temere locueşte cu tine. 30 Nu avea judecată cu nimenea fără cuvânt, Dacă nu ţi-a făcut nici un rău. 31 Pre bărbatul aprig nu-l pizmui, Şi nici alege vre-una din căile sale. 32 Căci urâciune este Domnului cel înrăutăţit, Dar el celor drepţi este amic. 33 Blestemul Domnului este în casa celui nelegiuit, Dar el binecuvintează coliba drepţilor. 34 Deşi îşi bate joc de batjocuritori, Dă însă har celor umiliţi. 35 Cei înţelepţi vor moşteni mărire, Dar ruşinea va răpi pre cei nebuni.