1 Fiule, ia seamă la înţelepciunea mea, Şi pleacă urechea ta la mintea mea. 2 Ca să fii cu prevedere, Şi buzele tale, să păstreze ştiinţă. 3 Căci ca din faguri strecoară-se mierea din buzele femeii străine, Şi mai neted decât oleiul este cerul gurei sale; 4 Dar amar ca pelinul sunt urmările cu ea. Străpungătoare, ca sabia cu două tăişuri. 5 Picioarele ei duc la moarte, Paşii săi ies la mormânt. 6 Ca să nu cumpăneşti calea vieţei, Schimbăcioase sunt cărările ei, ca să nu le poţi cunoaşte. 7 Deci, fiilor, ascultaţi-mă, Şi nu vă abateţi dela cuvintele gurei mele. 8 Depărtează calea ta dela dânsa, Şi nu te apropia de uşa casei ei! 9 Ca nu cumva să dai floarea vieţei tale altora, Şi anii tăi celui crud; 10 Ca să nu se sature străinul de puterea ta, Sau să între ostenelele tale în casa altuia; 11 Şi tu pe urmă să nu gemi, Când carnea ta şi corpul tău vor fi pierite: 12 Şi să nu zici: „O, cât am urît învăţătura, Şi inima mea a despreţuit îndemnul; 13 N’am ascultat de vocea învăţătorilor mei, Şi n’am plecat urechea mea la cei ce mă învăţau; 14 Puţin a lipsit, să nu cad în tot soiul de rele, Chiar în mijlocul adunării şi al comunităţii.” 15 Bea apă numai din fântâna ta, Şi din isvoarele puţului tău; 16 Ca să se răspândească departe fântânele tale, Ca pâreiele de apă în uliţi. 17 Numai ale tale să fie, Nu şi ale străinilor cu tine! 18 Isvorul tău fie binecuvântat, Şi bucură-te de femeia tânăreţei tale; 19 Cerboaică iubită, căprioară plăcută, Ţâţele ei îndestuleze-te totdeauna, Şi numai în iubirea ei să te tot îmbeţi. 20 Şi de ce ai voi, fiule, să te îmbeţi dela o străină? Şi să îmbrăţişezi sânul unei alteia? 21 Căci căile fiecăruia sunt înaintea ochilor Domnului, Şi el cumpăneşte cărările lor. 22 Pre cel nelegiuit însăşi fărădelegile sale îl vânează, Şi în însăşi funiile păcatelor se prinde; 23 El din lipsă de învăţătură va muri, Şi se va rătăci în multa sa nebunie.