116
Iubesc pre Domnul; căci a auzit Vocea mea, plângerea mea. Căci a plecat urechia sa către mine, În toate zilele mele îl voiu chiema. Funiile morţii mă încunjuraseră, Strâmtorările sfârşitului m’aflaseră, Nevoie şi întristare întâmpinasem; Atuncia chiemat-am numele Domnului, „Ah, Doamne, scapă sufletul meu!” Milos şi drept este Domnul, Îndurat Dumnezeul nostru. Domnul păzeşte pre cei simplii; Eram slab şi m’a ajutat. Întoarce-te, suflete al meu, la liniştea ta, Căci Domnul ţi-a făcut bine. Căci tu ai scăpat sufletul meu de moarte, Ochiul meu de lacrimi, şi piciorul meu de cădere. Voiu umbla înaintea Domnului, În pământul celor vii. 10 Crezut-am; de aceea am vorbit; Apăsat foarte am fost. 11 Zis-am în uimirea mea, „Toţi oamenii mint”, 12 Cum se răsplătesc Domnului Toate binefacerile lui către mine? 13 Paharul mântuirei voiu lua Şi voiu chiema numele Domnului. 14 Voturile mele le voiu plăti Domnului, Înaintea întregului său popor. 15 Scumpă este în ochii Domnului Moartea cuvioşilor săi. 16 Ah, Doamne, în adevăr servul tău sunt, Servul tău, fiul servei tale; Tu ai deslegat legăturile mele. 17 Ţie-ţi voiu jertfi jertfe de mulţumire, Şi voiu chiema numele Domnului. 18 Voturile mele le voiu plăti Domnului, Înaintea întregului său popor, 19 În curţile casei Domnului, În mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi pre Domnul!