1 Fericiţi sunt cei fără prihană în cale, Cari umblă în legea Domnului. 2 Fericiţi cei ce păzesc mărturiile sale, Şi-l caută din toată inima; 3 Cei ce nu fac nici o fărădelege, Ci umblă în căile sale. 4 Tu ne-ai poruncit, poruncile tale Să le păzim cu îngrijire. 5 Ah, de s’ar întări căile mele, În păzirea aşezămintelor tale. 6 Atuncia nu m’aş ruşina, când aş privi la toate poruncile tale. 7 Lăuda-te-voiu în curăţenia inimei, Învăţându-mă judecăţile dreptăţii tale. 8 Aşezămintele tale voiu ţinea, Nu mă părăsi de tot!
9 În ce chip tinerul calea sa curată va ţinea? Când o va ţinea după cuvântul tău. 10 Cu toată inima mea te-am căutat; Nu mă lăsa să rătăcesc dela poruncile tale. 11 În inima mea ascuns-am cuvântul tău, Ca să nu-ţi păcătuesc. 12 Binecuvântat fie Domnul! Învaţă-mă aşezămintele tale. 13 Cu buzele mele spus-am Toate judecăţile gurei tale. 14 De calea mărturiilor tale mă bucur, Ca de toate avuţiile. 15 Cugeta-voiu la poruncile tale, Şi căuta-voiu căile tale. 16 Desfăta-mă-voiu în aşezămintele tale; Cuvântul tău nu voiu uita.
17 Fă bine servului tău, ca să trăiesc; Şi voiu păzi cuvântul tău. 18 Deschide ochii mei, Ca să văd minunile legei tale. 19 Străin sunt pe pământ, Nu ascunde dela mine poruncile tale, 20 Sdrobit este sufletul meu; De dorul judecăţilor tale în tot timpul, 21 Mustrat-ai pre cei mândri, cei blăstemaţi, Cari s’au rătăcit dela poruncile tale. 22 Ridică de deasupra mea ocara şi dispreţul; Căci mărturiile tale le-am păzit. 23 Chiar şi cei mai mari au şezut, şi au vorbit asupră-mi; Dar servul tău la aşezămintele tale cugetă. 24 Şi mărturiile tale sunt desfătările mele, Sfătuitorii mei.
25 Lipitu-s’a de ţărână sufletul meu; Reînsufleţeşte-mă după cuvântul tău. 26 Spus-am căile mele, şi tu mi-ai răspuns; Învaţă-mă aşezămintele tale. 27 Calea poruncilor tale fă-mă să înţeleg, Şi voiu cugeta la minunile tale. 28 Sufletul meu lăcrimează de întristare; Ridică-mă după cuvântul tău. 29 Calea minciunei depărtează dela mine, Cu legea ta milueşte-mă. 30 Calea credincioşiei ales-am, Judecăţile tale pus-am înainiea mea. 31 Lipit sunt de mărturiile tale; Doamne! nu lăsa să fiu ruşinat. 32 Pe calea poruncilor tale voiu alerga; Căci la larg vei scoate inima mea.
33 Învaţă-mă, Doamne, calea aşezămintelor tale, Şi o voiu păzi până în sfârşit. 34 Dă-mi înţelepciune, ca să păzesc legea ta, Şi să o ţin cu toată inima. 35 Fă-mă să umblu în calea poruncilor tale, Căci în ea aflu plăcere. 36 Pleacă inima mea la mărturiile tale, Şi nu la sgârcenie. 37 Întoarce ochii mei dela căutarea de deşertăciune; Reînsufleţeşte-mă în calea ta. 38 Îndeplineşte servului tău cuvântul tău, Ce l-ai făgăduit celor ce se tem de tine. 39 Depărtează ocara mea, de care mă tem; Căci judecăţile tale bune sunt. 40 Iacă, duc dorul poruncilor tale; Întru dreptatea ta reînsufleţeşte-mă.
41 Şi vină preste mine îndurările tale, Doamne, Mântuirea ta, după cuvântul tău; 42 Şi voiu răspunde celui ce mă defaimă; Că în cuvântul tău mă încred. 43 Şi nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului, Căci judecăţile tale am aşteptat. 44 Şi voiu păzi legea ta pururea, În veci şi perpetuu. 45 Şi în larg voiu umbla; Căci poruncile tale le caut. 46 Voiu vorbi de mărturiile tale înaintea regilor, Şi nu mă va ruşina. 47 Şi mă voiu desfăta în poruncile tale, Pre care le iubesc. 48 Voiu ridica mânele mele spre poruncile tale, pre care le iubesc, Şi voiu cugeta la aşezămintele tale.
49 Adu-ţi aminte de cuvântul tău către servul tău, Pre care m’ai făcut să-l aştept. 50 Aceasta este mângăierea mea în apăsarea mea; Căci cuvântul tău m’a reînsufleţit. 51 Cei mândri foarte şi-au râs de mine; De legea ta nu m’am depărtat. 52 Adusu-mi-am aminte de judecăţile tale din veci, Doamne, Şi m’am mângăiat, 53 Fiori cuprinsu-m’au pentru cei nelegiuiţi, Cari părăsesc legea ta. 54 Cântări fostu-mi-au aşezămintele tale, În casa nemerniciei mele. 55 Noaptea adusu-mi-am aminte de numele tău, Doamne, Şi am păzit legea ta. 56 Aceasta mi-s’a făcut: Căci poruncile tale le-am păzit.
57 „Partea mea tu eşti, Doamne!” Zis-am, ca să păzesc cuvintele tale. 58 Din toată inima rugatu-m’am ţie, Îndură-te de mine după cuvântul tău: 59 De dinainte cugetat-am la căile mele, Şi am întors picioarele mele către mărturiile tale. 60 Grăbitu-m’am, şi n’am întârziat, A păzi poruncile tale. 61 Cetele celor nelegiuiţi încunjuratu-m’au; Legea ta nu am uitat. 62 La miezul nopţii scolu-mă spre a-ţi mulţumi, Pentru judecăţile dreptăţii tale. 63 Soţ sunt tuturor celor ce se tem de tine, Şi celora ce ţin poruncile tale. 64 De îndurarea ta, Doamne, este plin pământul; Învaţă-mă aşezămintele tale.
65 Făcut-ai bine servului tău, Doamne, După cuvântul tău. 66 Înţelegere bună şi cunoştinţă învaţă-mă, Căci cred poruncilor tale. 67 Mai înainte să fi fost umilit, greşit-am; Dar acum cuvântul tău îl păzesc, 68 Bun eşti şi binefăcător; Învaţă-mă aşezămintele tale. 69 Minciună au uneltit asupră-mi cei mândri; Iar eu cu toată inima păzesc poruncile tale. 70 Grasă ca seul este inima lor; Iar eu în legea ta mă desfătez. 71 Spre bine fostu-mi-a, că am fost umilit: Ca să învăţ aşezămintele tale. 72 Mai bună-mi este legea gurei tale, Decât mii de bucăţi de aur şi de argint.
73 Mânele tale m’au făcut, şi m’au zidit; Înţelepţeşţe-mă, ca să învăţ poruncile tale. 74 Cei ce se tem de tine mă vor vedea şi se vor bucura; Căci cuvântul tău am aşteptat. 75 Ştiu, Doamne, că drepte sunt judecăţile tale, Şi că cu credincioşie m’ai umilit. 76 Fie, rogu-te, îndurarea ta spre mângăierea mea, După cuvântul tău către servul tău. 77 Vie asupră-mi, mila ta, ca să trăesc; Căci legea ta este desfătarea mea. 78 Ruşineze-se cei mândri; căci fără cuvânt au nelegiuit asupră-mi; Că eu la poruncile tale cuget, 79 Întoarcă-se spre mine cei ce se tem de tine, Şi cei ce cunosc mărturiile tale. 80 Fie inima mea fără prihană în aşezămintele tale, Ca să nu mă ruşinez.
81 Lâncezeşte sufletul meu după ajutorul tău; Cuvântul tău am aşteptat. 82 Lâncezesc ochii mei după cuvântul tău, Zicând: „Când mă vei mângăia?” 83 Căci ajuns’am ca un foale în fum; Aşezămintele tale nu le-am uitat. 84 Câte sunt zilele servului tău? Când vei face judecată celor ce mă urmăresc? 85 Gropi săpatu-mi-au cei mândri, Cei ce nu sunt după legea ta. 86 Toate poruncile tale cu credincioşie sunt; Fără cuvânt ei mă urmăresc; ajută-mă! 87 Puţin lipsit-a să mă şteargă depe pământ; Dar eu poruncile tale n’am părăsit. 88 Dar îndurarea ta reînsufleteşte-mă, Şi voiu ţinea mărturia gurei tale.
89 În veci, Doamne, Stă cuvântul tău în ceruri, 90 Din neamuri în neamuri credincioşia ta; Întemeiat-ai pământul, şi el stă. 91 Totul după rânduiala ta stă până astăzi; Căci toate serve ale tale sunt. 92 De nu era legea ta desfătarea mea, Aş fi perit întru năcazul meu. 93 Nici odată nu voiu uita poruncile tale; Căci printr’însele m’ai reînsufleţit. 94 Al tău sunt; mântuie-mă; Căci poruncile tale am căutat. 95 Nelegiuţii mă aşteaptă, ca să mă peardă; Dar eu iau aminte la mărturiile tale. 96 La toată desăvârşirea văzut-am margine; Dar porunca ta nemărginită este.
97 Cât iubesc legea ta! Toată ziua cugetarea mea ea este. 98 Mai mult decât pe neamicii mei mă înţelepţeşti prin poruncile tale; Căci în veci sunt cu mine. 99 Decât învăţătorii mei mai înţelept am ajuns; Căci mărturiile tale sunt cugetarea mea. 100 Decât bătrânii mai cu minte sunt; Căci poruncile tale am păzit. 101 Oprit-am piciorul meu dela orice cale rea, Ca să păzesc cuvântul tău. 102 De judecăţile tale nu m’am depărtat, Căci tu m’ai învăţat. 103 Cât de dulci sunt cerului gurei mele cuvintele tale! Da, mai dulci sunt gurei mele decât mierea. 104 Din poruncile tale mă cuminţesc; Deaceea urăsc toată calea minciunei.
105 Candelă piciorului meu este cuvântul tău, Şi lumina cărărei mele. 106 Juratu-m’am, şi am ţinut Paza judecăţilor dreptăţii tale. 107 Mâhnit foarte sunt, Doamne! Reînsufleţestemă după cuvântul tău. 108 Darurile de bunăvoie ale gurei mele primeştele, Doamne Şi judecăţile tale învaţămă. 109 Sufletul meu pururea este în mâna mea, Şi legea ta nu am uitat. 110 Întinsu-mi-au cursă nelegiuţii; Dar dela poruncile tale nu m’am rătăcit. 111 Moştenire în veci luat-am mărturiile tale; Căci ele sunt bucuria inimei mele. 112 Plecat-am inima mea la împlinirea aşezămintelor tale În veci, până în sfârşit.
113 Urăsc pre cei nestatornici, Dar iubesc legea ta. 114 Scăparea mea şi scutul meu tu eşti; Cuvântul tău îl aştept. 115 Depărtaţi-vă dela mine, făcători de rele, Ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu. 116 Sprijineşte-mă după cuvântul tău ca să trăesc, Şi nu lăsa să fiu ruşinat în speranţa mea. 117 Sprijineşte-mă ca să fiu mântuit, Ca să caut pururea spre aşezămintele tale. 118 Tu calci pre toţi cei ce se abat dela aşezămintele tale; Căci minciuna este unealta vicleniei lor. 119 Ca sgură înlăturat-ai pre toţi nelegiuiţii pământului; Deaceea iubesc mărturiile tale. 120 Carnea mea se spăimântă de temerea ta, Şi de judecăţile tale mă tem.
121 Făcut-am judecată şi dreptate; Nu mă lăsa în puterea apăsătorilor mei. 122 Asigurează binele servului tău, Nu lăsa pre cei mândri să mă apese. 123 Ochii mei lâncezesc după ajutorul tău, Şi după cuvântul dreptăţii tale, 124 Fă cu servul tău după îndurarea ta; Şi aşezămintele tale învaţă-mă. 125 Servul tău sunt, întelepţeşte-mă, Ca să cunosc mărturiile tale. 126 Este timp, ca tu să lucrezi, Doamne, Ei stricat-au legea ta. 127 Deaceea iubesc poruncile tale, mai mult decât aurul, Da, decât aurul curat. 128 Deaceea socotit-am drepte toate poruncile tale; Toată calea minciunei am urît.
129 Minunate sunt mărturiile tale, Deaceea le-a păzit sufletul meu. 130 Descoperirea cuvintelor tale luminează; Pre cei simpli înţelepţeşte. 131 Gura mea am deschis, şi am sorbit; Căci după preceptele tale am dorit. 132 Întoarce-te către mine, şi îndură-te de mine, Cum obicinueşti către cei ce iubesc numele tău. 133 Paşii mei întăreşte-i prin cuvântul tău. Şi nu lăsa să domnească preste mine fărădelegea. 134 De apăsarea oamenilor scapă-mă, Ca să păzesc poruncile tale 135 Faţa ta fă să lucească preste servul tău, Şi învaţă-mă aşezămintele tale. 136 Râuri de apă curg din ochii mei; Căci nu se păzeşte legea ta.
137 Drept eşti, Doamne, Şi drepte sunt judecăţile tale. 138 Drepte sunt mărturiile ce tu ai dat, Şi sigure foarte. 139 Zelul meu m’a surpat, Căci apăsătorii mei au uitat cuvintele tale. 140 Lămurit foarte este cuvântul tău, Şi servul tău îl iubeşte. 141 Mic sunt şi despreţuit; Dar poruncile tale n’am uitat. 142 Dreptatea ta este dreptate în veci Şi legea ta adevăr. 143 Nevoie şi strâmtorare au dat preste mine; Totuşi poruncile tale sunt desfătarea mea. 144 Dreptatea mărturiilor tale este în veci Înţelepţeşte-mă ca să trăesc.
145 Din toată inima strig; răspunde-mi, Doamne! Aşezămintele tale voiu păzi. 146 Te chiem; ajută-mă, Şi voiu păzi mărturiile tale, 147 Întrecut-am zorile, şi am strigat, Aşteptând cuvintele tale. 148 Întrecut-au ochii mei străjile nopţei, Ca să cuget la cuvântul tău. 149 Ascultă vocea mea după îndurarea ta; Doamne, după judecăţile tale reînsufleţeşte-mă, 150 Apropiatu-s’au cei ce urmăresc planuri viclene, Depărtatu-s’a de legea ta. 151 Aproape eşti, Doamne, Şi toate poruncile tale sunt adevăr. 152 De mult cunoscut-am din mărturiile tale, Că în veci le-ai întemeiat.
153 Priveşte apăsarea mea, şi scapă-mă, Căci legea ta nu am uitat. 154 Apără dreptul meu, şi mântuie-mă, Reînsufleţeşte-mă după cuvântul tău. 155 Departe este mântuirea ta de cei nelegiuiţi; Căci aşezămintele tale nu le caută. 156 Mare este îndurarea ta, Doamne! După judecăţile tale reînsufleţeşte-mă. 157 Mulţi sunt următorii mei şi apăsătorii mei; Dar dela mărturiile tale nu m’am plecat. 158 Văzut-am călcători de lege, şi m’am îngreţoşat; Căci cuvântul tău n’au păzit. 159 Vezi, cât iubesc poruncile tale! Doamne, după îndurarea ta reînsufleţeşte-mă. 160 Temelia cuvântului tău este adevărul, Şi în veci toată judecata dreptăţii tale.
161 Cei mai mari fără cuvânt urmăritu-m’au, Dar inima mea tremurat-a numai înaintea cuvântului tău. 162 Veselescu-mă de cuvântul tău, Ca cel ce găseşte pradă mare. 163 Minciuna urăsc, şi în ură o am, Legea ta iubesc. 164 De şapte ori pe zi te laud, Pentru judecăţile dreptăţii tale. 165 Multă pace au cei ce iubesc legea ta, Şi preste nici o piedecă nu dau. 166 Sperat-am în ajutorul tău, Doamne, Şi poruncile tale făcut-am. 167 Sufletul meu păzeşte mărturiile tale, Şi le iubeşte foarte. 168 Păzit-am poruncile şi mărturiile tale, Căci toate căile mele sunt înaintea ta.
169 Apropie-se tânguirea mea înaintea ta, Doamne, După cuvântul tău înţelepţeşte-mă. 170 Vie cererea mea înaintea ta; După cuvântul tău scapă-mă; 171 Ca buzele mele să izvorească laudă, Căci tu mă înveţi aşezămintele tale. 172 Vorbească limba mea de cuvântul tău; Căci toate poruncile tale sunt dreptate. 173 Fie mâna ta în ajutorul meu: Căci poruncile tale am ales. 174 Doresc după ajutorul tău, Doamne, Şi legea ta este desfătarea mea. 175 Trăiască sufletul meu, şi laude-te, Şi judecăţile tale, ajute-mă, 176 Rătăcit sunt, ca oaia pierdută; caută spre servul tău; Căci poruncile tale nu le-am uitat.