120
O cântare de suire. Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, Şi el mi-a răspuns. Doamne, scapă sufletul meu de buzele mincinoase, De limba vicleană, Ce-ţi dă ţie, Ce-ţi adauge limba vicleană? Ele sunt ca săgeţile ascuţite ale celui viteaz, Ca cărbunii de juniper. Vai mie, că nimernicesc în Meşec, Că locuesc în corturile Kedarului! Mult foarte locuit-a sufletul meu Cu cel ce urăşte pacea. Pace iubesc; dar când de ea vorbesc, Ei se gătesc de resbel.