1 Maestrului de cântare. Un psalm al lui David. Doamne, strigat-am către tine; grăbeşte a veni la mine. Ia aminte vocea mea, când strig către tine. 2 Îndrepte-se rugăciunea mea ca tămâia înaintea ta, Ridicarea mânelor mele ca jertfa de seară. 3 Pune, Doamne, strajă gurei mele, Păzeşte uşa buzelor mele. 4 Nu abate inima mea la lucruri rele, Ca să nu fac fapte rele din răutate, cu oamenii făcători de rele; Şi să nu mânânc din cele mai gustoase mâncări ale lor. 5 Cel drept lovească-mă: milă-mi va fi aceasta; Mustre-mă; Oleiu pentru capul meu va fi aceasta; Capul meu nu o va respinge; Ci chiar rugă-mă-voiu în nenorocirile lor, 6 Când depe stânci arunca-se-vor judecătorii lor, Atuncia vor asculta de cuvintele mele, şi le vor fi plăcute. 7 Cum se brăzdueşte şi se spintecă pământul, Aşa risipească-se oasele noastre la gura mormântului. 8 De aceea către tine, Doamne, Dumnezeule, îndrept ochii mei, La tine caut adăpost: nu vărsa vieaţa mea. 9 Păzeşte-mă de cursa, ce ei mi-au întins; Şi de prinsorile făcătorilor de rele. 10 Cadă în mrejele lor toţi cei nelegiuiţi, Până ce voiu trece.