1 Maestrului de cântare. Un psalm al lui David. 2 Mântue-mă Doamne, de omul rău, De omul aprig păzeşte-mă; 3 Care cugetă răutate în inima lor, Şi toată ziua aţâţă resbelul. 4 Ca şarpele ascut limba lor; Venin de viperă este supt buzele lor. Sela. 5 Fereşte-mă, Doamne, de mânele celui nelegiuit, De omul aprig păzeşte-mă, Care cugetă, să răstoarne picioarele mele, 6 Cei mândri cursă şi laţuri ascunsu-mi-au, Cursă întins-au în calea mea, Pusu-mi-au capcane. Sela. 7 Zis-am către Domnul: „Tu eşti Dumnezeul meu; „Ia în urechi vocea rugăciunei mele. 8 Doamne, Dumnezeule, puterea mântuirei mele! Acopere capul meu în ziua bătaiei. 9 Nu face, Doamne, dorinţele nelegiuitului, Nu lăsa să se împlinească cugetarea lui; Căci s’ar sumeţi.” Sela. 10 Acoperi-va răutatea buzelor lor, Capetele celor ce mă împresoară, 11 Cărbuni cădea-vor asupră-le, În foc îi va arunca, În gropi adânci, ca să nu se mai scoale. 12 Vorbitorul de rău nu se va întări pe pământ; Pre cel aprig nenorocirea îl va goni până la peire. 13 Ştiu, că Domnul va apăra cauza celui apăsat, Dreptul celor lipsiţi. 14 Da, cei drepţi vor mulţămi numelui tău, Cei fără prihană vor şedea înaintea ta.