1 Un psalm al lui David. Domnul este lumina mea şi mântuirea mea; De cine să mă tem? Domnul este scutul vieţei mele: De cine să mă înfricoşez? 2 De se apropiară de mine făcători de rele, Spre a mânca cârnea mea, Apăsătorii mei şi înamicii mei: Ei se poticniră şi căzură. 3 De tăbăra asupră-mi o oaste chiar, Inima mea nu se temu: De se ridică asupră-mi resbelul, Totuşi singur am fost. 4 Una cer Domnului, Aceasta o caut: Să locuesc în casa Domnului toate zilele vieţii mele, Ca să văd frumuseţea Domnului, Şi să cercetez templul său. 5 Căci el mă va ascunde în coliba sa în ziua nefericirii, El mă va acoperi cu acoperemântul cortului său; Pe stâncă mă va înălţa. 6 Şi acum se va înălţa capul meu asupra înamicilor mei din jurul meu, Şi voiu aduce în cortul său jertfe de bucurie; Voiu cânta şi psalmodia Domnului. 7 Ascultă, Doamne, vocea mea, Eu strig: îndură-te de mine, şi răspunde-mi. 8 Tu ziseşi: „Căutaţi faţa mea!” Inima mea ţi-a răspuns: „Faţa ta, Doamne, voiu căuta.”
9 Nu ascunde faţa ta dela mine, Nu lepăda în mânie pre servul tău; Tu, care ai fost ajutorul meu, nu mă lăsa, Nici nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele! 10 Căci părintele meu şi muma mea m’au părăsit; Dar Domnul mă primeşte. 11 Arată-mi, Doamne, calea ta, şi condu-mă în calea cea dreaptă, De teama înamicilor mei; Nu mă lăsa în voia apăsătorilor mei; 12 Căci asupră-mi ridică-se marturi mincinoşi, Şi cel ce nu respiră decât silnicie. 13 Aş fi pierdut, de n’aş crede, că voiu vedea bunătăţile Domnului În pământul celor vii; Speră în Domnul, 14 Întăreşte-te, şi îmbărbătează inima ta; Da, speră în Domnul!