1 Un psalm al lui David. Către tine, Doamne, strig, stânca mea, să nu-mi taci! Ca nu, tăcându-mi, să mă aseamăn cu cei ce se pogoară în groapă: 2 Ascultă vocea cererei mele, când strig către tine, Când ridic mânele mele către sfântul tău oracul. 3 Nu mă răpi cu nelegiuiţii şi cu făcătorii de rele, Cari cuvintează pacea aproapelui lor, Şi răutatea este în inima lor, 4 Dă-le după faptele lor, După răutatea lucrărilor lor; După lucrul mânelor lor dă-le; Dă-le plata lor. 5 Căci ei nu iau aminte la faptele Domnului, Nici la lucrul mânelor sale; Surpă-i, şi nu-i rezidi. 6 Binecuvântat fie Domnul, Pentru că a ascultat vocea cererii mele. 7 Domnul este puterea mea şi scutul meu; În el s’a încrezut înima mea, şi am fost ajutat; Veseli-se-va deci foarte inima mea, Şi prin cântarea mea îi voiu mulţumi. 8 Domnul este puterea poporului, Şi tăria mântuirii unsului său este el. 9 Ajută pe poporul tău, şi binecuvintează moştenirea ta, Păstoreste-i, şi înalţă-i până în veci.