1 Un Psalm al lui David de cântare. 2 În tine, Doamne, mă încred, Nu lăsa să fiu ruşinat nici odată; Întru dreptatea ta scapămă. 3 Pleacă spre mine urechia ta; Grabnic scapă-mă, fii mie stâncă tare, Cetate, ca să mă mântui. 4 Căci stânca mea şi cetatea mea eşti; Deci pentru numele tău îndreaptă-mă, şi condu-mă; 5 Scoate-mă din cursa, ce în ascuns ei mi-au întins; Căci tu eşti întărirea mea. 6 Mânei tale încredinţez spiritul meu; Tu m’ai mântuit, Doamne, Dumnezeul adevărului! 7 Urăsc pre cei ce se dedau deşertăciunilor amăgitoare; Şi în Domnul mă încred. 8 Fă să mă veselesc şi să mă bucur de îndurarea ta; Căci ai văzut mişelia mea; Tu în strâmtoare căutat-ai spre sufletul meu; 9 Şi nu m’ai dat în mâna înamicului; Piciorul meu pusu-l-ai în larg. 10 Îndură-te de mine, Doamne, că sunt în strâmtoare; Topit de întristare este ochiul meu, Sufletul meu şi corpul meu. 11 Căci vieaţa mea se trece în necaz, Şi anii mei în suspinuri: Slăbită de suferinţă este puterea mea, din vină de fărădelegea mea, Şi oasele mele se topesc. 12 Din cauza tutulor apăsătorilor mei ajuns-am de ocară Vecinilor mei foarte, Şi spaima cunoscuţilor mei; Cei ce mă văzură afară Fugiră de dinaintea mea. 13 Din amintirea tutulor, ca un mort, sunt uitat, Ajuns-am ca vasul cel stricat. 14 Căci auzit-am pre mulţi defăimându-mă, Cuprinsu-m’a spaima din toate părţile; Căci se sfătuesc la un loc asupră-mi; Cugetând să-mi răpească vieaţa. 15 Iar eu în tine încrezându-mă, Doamne, Zisam: „Tu eşti Dumnezeul meu.” 16 În mâna ta sunt timpurile mele, Mântue-mă din mâna înamicilor mei, Şi de cei ce mă urmăresc. 17 Fă să lumineze faţa ta asupra servului tău, Ajută-mă întru îndurarea ta. 18 Doamne! nu lăsa să fiu ruşinat, căci pre tine te chiem; Ruşineze-se nelegiuiţii, tacă în infern. 19 Amuţească buzele minciunii, Cari vorbesc asupra dreptului neruşinat, Cu mândrie şi dispreţ! 20 Cât de mare este bunătatea ta, Pre care ai păstrat-o celor ce se tem de tine, Pre care ai făcut-o celor ce se încred în tine înaintea fiilor omului! 21 Tu-i acoperi cu acoperământul feţei tale de uneltirea oamenilor, Tu-i ascunzi în cortul tău de cearta limbilor. 22 Binecuvântat fie Domnul; Că în chip minunat prefăcutu-mi-a îndurarea sa Într’o cetate tare. 23 Şi în cutezarea mea zis-am: „Răpit sunt de dinaintea ochilor tăi”; Dar auzit-ai vocea rugăminţii mele, Când am strigat către tine. 24 Iubiţi pre Domnul, toţi cuvioşii săi! Pre cei credincioşi îi păzeşte Domnul, Şi răsplăteşte cu prisos celor ce lucrează mândria. 25 Întăriţi-vă; şi îmbărbăteze-se inima voastră; Toţi cei ce aşteptaţi pre Domnul!