1 Un psalm al lui David, compus, când îşi prefăcu mintea înaintea lui Abimelec, care-l alungă, şi el se duse. 2 Binecuvânta-voiu pre Domnul în tot timpul; Pururaa fie lauda lui în gura mea. 3 În Domnul laude-se sufletul meu; Auzi-vor cei săraci, şi se vor bucura. 4 Măriţi pre Domnul cu mine, Şi să înălţăm împreună numele său! 5 Căutat-am pre Domnul, şi el mi-a răspuns, Şi de toate temerile mele m’a scăpat. 6 Ei căutară spre el, şi erau plini de bucurie, Şi faţa lor nu se roşi. 7 Săracul acesta a strigat, şi Domnul l-a auzit, Şi din toate nevoile lui l-a mântuit. 8 Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de dânsul, Şi-i măntue. 9 Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul, Fericit bărbatul, ce se încrede în el. 10 Temeţi-vă de Domnul, voi sfinţii săi, Căci nimic nu lipseşte celor ce se tem de dânsul, 11 Leii tineri sufăr lipsă şi flămânzesc, Iar cei ce caută pre Domnul nu duc lipsă de bine. 12 Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă, Temerea de domnul vă voiu învăţa. 13 Cine este omul, ce doreşte vieaţă, Şi iubeşte zile multe, să vază binele? 14 Fereşte limba ta de rău, Şi buzele tale de a vorbi viclenie; 15 Depărtează-te de răutate, şi fă bine, Caută pace, şi urmeaz-o, 16 Ochii Domnului sunt spre cei drepţi, Şi urechile lui spre strigarea lor; 17 Faţa Domnului este împotriva făcătorilor de rele, Ca să piardă depe pământ amintirea lor, 18 Drepţii strigă, şi Domnul aude, Şi din toate nevoile lor îi scapă. 19 Aproape este Domnul celor cu inima sdrobită, Şi pre cei cu spirit umilit îi ajută. 20 Multe sunt durerile drepţilor, Dar din toate îi scapă Domnul, 21 Cel ce păzeşte toate oasele lui, Ba nici unul din ele să nu se frângă. 22 Pre cel rău îl ucide nefericirea. Şi cei ce urăsc pre cel drept se vor pedepsi. 23 Domnul mântue vieaţa servilor săi, Şi toţi cei ce se încred în el nu se vor pedepsi.