1 Maestrului de cântare. O învăţătură dela fiii lui Korah, pe Alamot. 2 Dumnezeu ne este scăpare şi putere, Ajutor cercat foarte în nevoi. 3 De aceea nu ne temem, Chiar când pământul s’ar răsturna, Când munţii s’ar muta în inimile mării; 4 Când apele sale ar vui şi ar spuma, Şi munţii s’ar clăti de urgia ei. Sela. 5 El este fluviul, Ale cărui pâraie desfătează cetatea lui Dumnezeu, Templul locuinţelor celui Preaînalt. 6 Dumnezeu este în mijlocul ei, Nu se va clăti; Dumnezeu o va ajuta la răvărsatul zorilor. 7 Popoare au venit, regate s’au clătit; El sună cu vocea sa, pământul se topeşte; 8 Domnul, Dumnezeul oştirilor, este cu noi, Scăparea noastră este Dumnezeul lui Iacob. Sela. 9 Veniţi, priviţi lucrurile Domnului, Cel ce pustiiri a făcut pe pământ! 10 El până la marginile pământului pune capât resbelelor; Rupe arcul şi sfărâmă lancea, Cu foc arde carele. 11 Fiţi liniştiţi, şi recunoaşteţi, că eu sunt Dumnezeu, Înalt între popoare, Înalt pe pământ! 12 Domnul, Dumnezeul oştirilor, este cu noi, Scăparea noastră este Dumnezeul lui Iacob. Sela.