1 Maestrului de cântare, pe Şoşanim. O învăţătură sau o cântare dela fiii lui Korah, despre iubire. 2 Inima mea fierbe de o cântare frumoasă; Eu închin regelui lucrarea mea, Limba mea este condeiul unui scriitor iscusit! 3 Tu eşti mai frumos decât fiii oamenilor, Harul este vărsat pe buzele tale: De aceea Dumnezeu binecuvântatu-te-a în veci. 4 Viteazule! Încinge la coapsă sabia ta, Mărirea ta şi strălucirea ta; 5 Prosperă în strălucirea ta, Înaintează pentru apărarea adevărului dreptăţii strâmbătăţite, şi a blândeţei, Şi dreapta ta te va învăţa lucruri înfricoşate! 6 Ascuţească-se săgeţile tale, străpungă inimile înamicilor regelui; Supt paşii tăi cadă popoarele, 7 Tronul tău, Dumnezeule, stă în veci şi perpetuu, Sceptrul dreptăţii este sceptrul împărăţiei tale. 8 Tu iubeşti dreptatea, şi urăşti nelegiuirea; De aceea unsu-te-a Dumnezeu, Dumnezeul tău Cu oleiul bucuriei mai mult decât pre soţii tăi. 9 Smirnă şi aloe şi casie sunt toate vestmintele tale; În palaturi de fildeş cu cântări de organe te-au veselit. 10 Fete de regi sunt între scumpele tale, Regina stă la dreapta ta în aur de Ofir, 11 Ascultă, fică, şi vezi, şi pleacă urechia ta: Uită pre poporul tău şi casa părintelui tău. 12 Atuncia va pofti regele frumuseţea ta; Căci el este domnul tău, şi închină-te lui, 13 Şi cu daruri, fică a Tirului, Vor saluta avuţii poporului faţa ta. 14 Însăşi măreţie este fata regelui în camera sa, Ţesătură de aur este vestmântul ei. 15 În vestminte pestriţe ea se aduce la rege, În urmă fecioarele, amicele ei, Se aduc la tine: 16 Se aduc cu bucurie şi veselie, Întră în palatul regelui. 17 În locul părinţilor tăi vor fi fiii tăi, Pre cari-i vei pune domni preste toată ţara. 18 Voiu face să se amintească numele tău din generaţiune în generaţiune. Şi popoarele te vor lăuda în veci şi perpetuu.