1 Maestrului de cântare. O învăţătură dela fiii lui Korah. 2 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit: Părinţii noştri ne-au spus Faptele, ce le-ai făcut în zilele lor, În zilele trecute. 3 Tu prin mâna ta alungat-ai naţiuni, Iar pre dânşii i-ai plantat; Perdut-ai popoare, Iar pre ei i-ai lăţit. 4 Că nu prin sabia lor luat-au pământul acesta în stăpânire, Şi nu braţul lor ajutatu-i-a pre ei; Ci dreapta ta şi braţul tău şi lumina feţei tale; Căci i-ai iubit. 5 Tu eşti regele meu, Dumnezeule! Fă mântuire lui Iacob. 6 Prin tine vom împunge pre apăsătorii noştri, În numele tău călca-vom în picioare pre împotrivitorii noştri. 7 Căci nu în arcul meu mă voiu încrede, Şi sabia mea nu mă va ajuta: 8 Ci tu ajutatu-ne-ai împotriva apăsătorilor noştri, Şi pre cei ce ne urăsc ai ruşinat. 9 Pre Dumnezeu lăudăm toată ziua, Şi numele tău îl mărturisinl în veci. Sela. 10 Dar acum lepădatu-ne-ai, şi ne-ai ruşinat, Şi nu ieşi cu oştirile noastre: 11 Tu ne-ai făcut să ne întoarcem îndărăt de dinaintea inamicilor noştri, Şi cei ce ne urăsc şi-au făcut prada lor, 12 Făcutu-ne-ai ca oile hotârîte spre mâncare, Şi între popoare ne-ai împrăştiat. 13 Vândut-ai pentru puţin poporul tău, Şi n’ai suit preţul vânzării lor. 14 Făcutu-ne-ai de ruşine vecinilor noştri, De râs şi de batjocură celor din împrejurul nostru. 15 Făcutu-ne-ai de proverb între popoare, De clătire cu capul între naţiuni, 16 În toată ziua ruşinarea mea stă înainte-mi, Şi faţa mea de ruşine s’a acoperit, 17 La auzul vocei înjurătorului şi a batjocuritorului, La vederea inamicului şi a celui lacom de răsbunare. 18 Venit-au toate acestea preste noi, Dar noi nu te-am uitat, Nici n’am fost lecredincioşi legământului tău; 19 Inima noastră nu s’a întors îndărăt, Şi pasul nostru nu s’a abătut din calea ta: 20 De şi ca pre dragoni ne-ai sdrobit, Şi ne-ai acoperit cu umbrele morţii. 21 De am fi uitat numele Dumnezeului nostru; Şi de am fi întins mânele noastre către un zeu străin: 22 Au nu ar cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaşte ascunsurile inimei. 23 Da, în toate zilele suntem ucişi pentru tine, Socotiţi ca oile hotărîte la junghiere. 24 Scoală-te! pentru ce dormi, Doamne? Deşteapţă-te! nu ne lepăda pentru totdeauna. 25 De ce ascunzi faţa ta? De ce uiţi mişelia şi apăsarea noastră? 26 Căci plecat spre pulbere este sufletul nostru, Corpul nostru lipit de pământ. 27 Scoală-te întru ajutorul nostru, Şi mântue-ne pentru îndurarea ta.