1 Maestrului de cântare. O cântare sau un psalm dela fiii lui Korah. 2 Mare este Domnul şi vrednic de laudă, În cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele său cel sfânt. 3 Frumoasă înălţime, bucuria a tot pământul este muntele Sion; În laturile de către miază-noapte este cetatea regelui celui mare. 4 Dumnezeu, în palaturile ei, este cunoscut ca o întărire înaltă. 5 Căci iată, regii s’au adunat, Trecut-au dela olaltă. 6 O văzură; şi se uimiră, Se spăimântară, şi fugiră repede. 7 Tremur i-a cuprins acolo, Dureri, ca pre femeie în facere. 8 Prin vântul de răsărit ai sfărâmat Corăbiile Tarşişului. 9 După cum am auzit, aşa am şi văzut În cetatea Domnului, Dumnezeul oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru; Dumnezeu o va întări în veci. Sela. 10 Cugetat-am, Dumnezeule, la îndurarea ta, În templul tău. 11 Cum este numele tău, Dumnezeule! Aşa este şi lauda ta, până la marginile pământului: De dreptate este plină dreapta ta. 12 Muntele Sion se veseleşte, Şi ficele lui Iuda se bucură pentru judecăţile tale. 13 Înconjuraţi Sionul, şi-l ocoliţi, Număraţi turnurile sale; 14 Luaţi seamă la zidul său. priviţi palaturile lui, Ca să spuneţi de ele generaţiunii viitoare. 15 Căci acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru în veci şi perpetuu, Şi el până la moarte ne va fi conducător.