1 Maestrului de cântare. Un psalm dela fiii lui Korah. 2 Ascultaţi acestea, toate popoarele, Luaţi în ureche, toţi locuitorii lumii! 3 Cel mic, ca şi cel mare, Avutul şi săracul împreună. 4 Înţelepciune vă va vorbi gura mea, Şi cugetarea inimei mele va fi cu pricepere. 5 Pleca-voiu urechea mea în parabolă, Cu citară aescoperi-voiu adânca mea ştiinţă. 6 De ce să mă tem în zilele de nefericire, Când mă înconjoară răutatea celor ce mă pândesc, 7 Celor ce se încred în avuţia lor, Şi se fălesc în mulţimea averii lor? 8 Fratele pre frate nu poate răscumpăra de moarte, Nu poate da lui Dumnezeu preţul răscumpărării sale; 9 (Prea scumpă este răscumpărarea vieţei lor, Şi în veci nu se poate face;) 10 Adecă, să trăiască în veci, Să nu vadă el mormântul, 11 Da, el îl va vedea; chiar înţelepţii mor, Şi cu dânşii pere şi nebunul şi prostul, Şi lasă altora averea lor. 12 Lăuntrul lor se măguleşte, că casele lor vor sta în veci, Şi locuinţele lor din generaţiune în generaţiune; Şi numesc încă cu numele lor pământurile lor. 13 Totuşi în strălucire omul nu se poate ţinea, Ci asemenea animalelor se sting. 14 Aceasta este calea lor, nebunia lor; Şi pre dânşii îi urmează cei cărora le plac cuvintele lor. Sela. 15 Ca oile în infern vor fi puşi, Moartea îi va paşte; Şi în dimineaţa aceea vor domni preste dânşii cei drepţi, Şi mutra lor o va mânca infernul, lăcaş nu vor mai avea. 16 Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu din puterea infernului, Şi mă va primi. Sela. 17 Nu te teme, când se înavuţeşte careva, Când se îmmulţeşţe mărirea casei sale: 18 Căci nimic va lua cu sine la moartea sa, Mărirea lui nu se va pogorî după dânsul. 19 Cu toate că a îndestulat sufletul său în vieaţa sa, (Şi eşti lăudat, când îţi lucrezi bunuri), 20 El se va duce la generaţiunea părinţilor săi, Cari în veci nu văd lumina. 21 Omul în mărire şi fără de minte Asemenea vitelor va peri.