1 Un psalm al lui Asaf. Atotputernicul Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, Şi chiamă pământul, Dela răsăritul soarelui, până la apusul lui. 2 Din Sion, desăvârşirea frumuseţei, Dumnezeu străluceste. 3 Dumnezeul nostru vine, şi nu tace; Focul mistue înaintea lui, Şi în jurul său vifor cumplit. 4 El chiamă cerul de sus şi pământul, Ca să judece pre poporul său: 5 „Adunaţi-mi pre cuvioşii mei, Cari au încheiat legământ cu mine prin jertfire.” 6 Şi cerurile proclamă dreptatea lui, Căci Dumnezeu este cel ce judecă. Sela. 7 „Ascultă, poporul meu, şi-ţi voiu vorbi, Ascultă, Israele, că voiu mărturisi asupră-ţi; Dumnezeu, Dumnezeul tău, eu sunt. 8 Nu pentru jertfirile tale te voiu mustra, Nici pentru arderile de tot ale tale, ce pururea sunt înaintea mea. 9 Nu voiu lua din casa ta tauri, Nici din staulele tale ţapi; 10 Căci ale mele sunt toate fiarele pădurei, Şi vitele ce pasc în mii de munţi; 11 Cunosc toate paserile munţilor, Şi tot ce se mişcă pe câmp îmi este cunoscut. 12 De aş fi flămând, nu ţi-aş spune; Căci a mea este lumea şi plinătatea ei. 13 Au mânânc eu carnea taurilor, Şi beau sângele ţapilor? 14 Jertfeşte lui Dumnezeu mulţumire, Şi plăteşte celui Preaînalt voturile tale; 15 Şi chiamă-mă în ziua nevoiei: „Eu te voiu mântui, şi tu mă vei mări.” 16 Dar celui nelegiuit îi zice Dumnezeu: Ce ai tu să proclami aşezămintele mele? Şi în gura ta să iei legământul meu? 17 Căci urăşti învăţătura, Şi lepezi cuvintele mele înapoia ta. 18 De vezi un fur, eşti amic cu el, Şi cu adulterul este partea ta. 19 Gura ta împins-ai spre rele. Şi limba ta urzeşte vicleşug. 20 Şezi şi vorbeşţi asupra fratelui tău, Pre fiul mumei tale îl înnegreşti. 21 Acestea ai făcut, şi eu am tăcut, Socotit-ai poate, că eu ca tine sunt: Dar te voiu mustra, şi voiu pune toate înaintea ochilor tăi. 22 Luaţi deci seamă de aceasta, cei ce uitaţi pre Dumnezeu! Ca să nu sfâşiu, fără să fie cine să vă scape. 23 Cine jertfeşte laudă, mă onorează; Şi celui ce ia aminte la calea sa, Îi voiu arăta mântuirea lui Dumnezeu.”