1 Maestrului de cântare, după Altaşet. O cântare de aur a lui David, compusă când fugi de dinaintea lui Saul în peşteră. 2 Îndură-te de mine, Dumnezeule, îndură-te de mine, Căci în tine se încrede sufletul meu, Şi supt umbra aripelor tale caut adăpost; Până va trece furtuna. 3 Striga-voiu către Dumnezeul cel Preaînalt, Către Dumnezeu, care toate mi-a împlinit. 4 El va trimete din cer, şi mă va ajuta; Va batjocuri pre cel ce forăeşte la mine. Sela. Dumnezeu va trimete îndurarea sa şi adevărul său, 5 Să scape sufletul meu din mijlocul leilor, Ce zac aprinşi în juru-mi, De fiii oamenilor, ai căror dinţi sunt lanci şi săgeţi, Şi limba lor sabie ascuţită. 6 Înalţă-te mai sus de ceruri. Dumnezeule! Preste tot pământul fie mărirea ta! 7 Ei pregătesc cursă paşilor mei, Sufletul meu se încovoaie; Groapă sapă înaintea mea; Să cadă ei înşişi în ea. Sela. 8 Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, Voiu cânta şi voiu psalmodia, 9 Deşteaptă-te, suflete al meu, deşteaptă-te, harpă şi citară! Să deştept zorile. 10 Lăuda-te-voiu între popoare, Dumnezeule, Cânta-te-voiu între naţiuni. 11 Căci mare până la cer este îndurarea ta, Şi până la nouri adevărul tău. 12 Înalţă-te mai sus de ceruri, Dumnezeule, Preste tot pământul fie mărirea ta!