1 Maestrului de cântare, după Şuşan-Edut. O cântare de aur a lui David, spre învăţătură; 2 compusă când cuceri Aram-Naharaimul şi Aram-Zoba, şi Ioab se întoarse şi bătu din Edom în Valea-Sărei douăsprezece mii de inşi. 3 Dumnezeule, tu ne-ai lepădat şi ne-ai risipit, Te-ai mâniat; întoarce-te iarăşi spre noi. 4 Cutremurat-ai pământul, l-ai despicat: Vindecă stricăciunile lui, căci se clatină, 5 Făcut-ai pre poporul tău să vadă asprimea. Adăpatu-ne-ai cu vin îmbătător, 6 Dar pe urmă dat-ai celor ce se tem de tine steag, Ca să-l înalţe pentru biruinţa adevărului. Sela. 7 Ca să se mântuiască iubiţii tăi, Ajută cu dreapta ta, şi răspunde-mi. 8 Dumnezeu a făgăduit în sfinţenia sa; Bucura-mă-voiu, împărţindu-vă Sichemul, Şi valea Sichemului măsurând-o; 9 Al meu este Galaadul şi al meu Manasse, Efraimul este tăria capului meu, Iuda legislatorul meu: 10 Moabul este ligheanul meu, Asupra Edomului arunc încălţămintea mea; Filistio! bucură-te de mine. 11 Cine mă va duce la cetatea cea întărită? Cine mă va duce la Edom? 12 Au nu tu, Dumnezeule, cel ce ne-ai lepădat? Şi au nu tu, Dumnezeule, cel ce n’ai ieşit cu oştirile noastre? 13 Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din strâmtorare, Căci amăgitor este ajutorul omului. 14 Cu Dumnezeu face-vom lucruri măreţe, Şi el va călca în picioare pre neamicii noştri.