1 Maestrului de cântare, lui Iedutun. Un psalm al lui David. 2 Numai în Dumnezeu este liniştit sufletul meu; Dela dânsul vine ajutorul meu. 3 Numai el este stânca mea şi ajutorul meu, Scăparea mea: cu totul nu mă voiu clăti. 4 Până când vă veţi repezi asupra unui singur om? Veţi năvăli toţi asuipră-i, Ca la un perete, gata a cădea, Ca pe un zid, gata a se surpa? 5 Da, se sfătuesc să-l răstoarne din înălţimea sa, iubesc minciuna; Cu gura lor binecuvintează, şi în inima lor blestemă. Sela. 6 Numai în Dumnezeu este liniştit sufletul meu; Căci dela dânsul vine speranţa mea. 7 Numai el este stânca mea şi ajutorul meu, Adăpostul meu: nu mă voiu clăti. 8 În Dumnezeu este ajutorul meu şi onoarea mea; Stânca puterei mele, adăpostul meu este în Dumnezeu. 9 Încrede-te în el în tot timpul, poporule, Vărsaţi înaintea lui inima voastră; Dumnezeu este adăpostul nostru. Sela. 10 O suflare numai sunt cei mici, minciună cei mari, Puşi în cumpănă, cu toţii sunt mai uşori decât suflarea. 11 Nu speraţi în apăsare sau în răpire; nu fiţi deşerţi; De sporeşte avuţia voastră, nu vă alipiţi inima de ea. 12 Odată vorbi Dumnezeu, de două ori am auzit aceasta: Că puterea este a lui Dumnezeu. 13 Şi a ta, Doamne, este îndurarea; Căci tu răsplăteşti omului după fapta lui.