1 Maestrului de cântare. Un psalm al lui David. 2 Ascultă, Dumnezeule, vocea mea în plângerea mea; De spaima neamicului păzeşte vieaţa mea. 3 Ascunde-mă de adunarea celor nelegiuiţi, De ceata făcătorilor de rele; 4 Cari ascut, ca o sabie, limba lor, Aruncă, ca pre săgeţi, cuvintele lor amare: 5 Ca să săgeteze întru ascuns pre cel fără prihană; De odată îl săgetează, şi nu se tem. 6 Se întăresc în planul cel rău. Pun la cale, ca să întindă curse; Zic: „Cine va vedea?” 7 Uneltesc rele: Sunt gata la planul uneltit! Lăuntrul fiecăruia şi inima lui sunt adânci. 8 Dar Dumnezeu îi va lovi de odată cu săgeata. Şi rănile lor se vor ivi. 9 Şi însăşi limbile lor îi vor răsturna; Clăti-va cu capul tot cel ce-i va privi. 10 Şi se vor teme toţi oamenii, şi vor da în ştire fapta lui Dumnezeu, Şi vor înţelege lucrarea sa. 11 Cel drept bucura-se-va în Domnul, şi se va încrede în el, Şi se vor lăuda toţi cei drepţi cu inimă.