1 Maestrului de cântare. Un psalm sau o cântare a lui David. 2 Ţie, Dumnezeule, cuvine-se laudă în Sion, Şi ţi-se va plăti votul. 3 Tu, cel ce asculţi rugăciunea, Către tine aleargă toată fiinţa. 4 Învinsu-m’au fărădelegile; Tu ierţi abaterile noastre. 5 Fericit bărbatul, pre care tu-l alegi, Şi-l laşi să se apropie, ca să locuiască în curţile tale, Sătura-ne-vom de bunurile casei tale, Templul tău cel sfânt! 6 Tu ne răspunzi, făcând lucruri înfricoşate cu dreptate, Dumnezeul mântuirii noastre, Speranţa tutulor celor ce locuesc, până la marginile pământului, Şi ale mărei celei mai îndepărtate. 7 Tu, cel ce întăreşti munţii prin puterea ta. Tu, cel ce eşti încins cu tărie; 8 Care alină mugetul mărilor. Mugetul valurilor şi freamătul popoarelor, 9 Şi cei ce locuesc chiar la marginile pământului, se tem de semnele tale. Ieşirile dimineţei şi ale serei tu le faci să cânte de bucurie: 10 Cercetezi pământul, şi-l adăpi: Şi-l umpli de avuţii. (Plin de apă este părâul lui Dumnezeu;) Tu pregăţeşti grâul lor; Aşa-l pregăteşti: 11 Brazdele sale adăpi, Bulgării săi îi netezeşti, Cu ploaie îi înmoi, Şi binecuvintezi fructele sale; 12 Încununi anul cu bunurile tale, Şi dâra carului tău stropeşte grăsime. 13 Stropeşte chiar şi păşunile pustiului; Şi colinele se împodobesc; 14 Cu turme se îmbracă câmpiile, Şi văile în grâu se învelesc: Se înmândresc, şi cântă.