1 Maestrului de cântare, O cântare sau un psalm. Ţărilor toate, strigaţi de bucurie lui Dumnezeu, 2 Cântaţi mărirei numele său. Daţi-i mărire şi laudă; 3 Ziceţi lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşate sunt faptele tale! De mărimea puterei tale neamicii tăi te linguşesc. 4 Tot pământul ţi-se pleacă şi-ţi cântă, Cântă numelui tău.” Sela. 5 Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu; Minunat este el în faptele sale asupra fiilor oamenilor: 6 Prefăcut-a marea în uscat, Prin fluviu trecură pe jos; Acolo ne-am bucurat de dânsul, 7 El domneşte prin puterea sa în veci, Ochii săi privesc popoarele, Ca să nu se înalţe răsculătorii. Sela. 8 Binecuvântaţi, popoarelor, pre Dumnezeul nostru, Şi faceţi să se audă vocea laudei sale, 9 Acelui ce a păstrat în viaţă sufletul nostru, Şi n’a lăsat să se clătească piciorul nostru. 10 Că tu, Dumnezeule, ne-ai cercat pre noi, Ne-ai curăţit, cum se curăţă argintul. 11 Dusu-ne-ai în cursă; Pus-ai sarcină grea pe coapsele noastre; 12 Lăsat-ai pre oameni să încalece pe capul nostru, Trecut-am prin foc şi prin apă: Şi scosu-le-ai la loc îmbelşugat. 13 Veni-voiu în casa ta cu ardere de tot Şi-ţi voiu plăti voturile mele, 14 Pre care le-au cuvântat buzele mele, Şi le-a vorbit gura mea, în strâmtorarea mea. 15 Ardere de tot de vite grase îţi voiu aduce, cu grăsimea berbecelui! Jertfi-voiu ţie boi şi ţapi. Sela. 16 Veniţi şi ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu! Căci voiu spune ceeace a făcut sufletului meu. 17 Către dânsul am strigat cu gura mea Şi cântare de laudă a fost supt limba mea.
18 De aş fi cugetat rele întru inima mea, Domnul nu m’ar fi ascultat; 19 Dar cu adevărat! Dumnezeu a ascultat, A luat aminte de vocea rugăciunei mele.
20 Binecuvântat fie Dumnezeu, Care n’a respins rugăciunea mea, şi n’a îndreptat dela mine îndurarea sa.