1 Maestrului de cântare. Un psalm sau o cântare a lui David. 2 Scoale-se Dumnezeu, risipească-se neamicii săi, Şi să fugă de dinaintea lui cei cu-l urăsc! 3 Cum se spulberă fumul, aşa să-i spulberi, Cum se topeşte ceara înaintea focului, Aşa peară nelegiuiţii de dinaintea lui Dumnezeu! 4 Iar cei drepţi să se bucure, Şi să se laude înaintea lui Dumnezeu, Să se veselească în desfătare! 5 Cântaţi lui Dumnezeu, psalmodiaţi numelui lui, Faceţi calea celui ce călătoreşte prin deşerturi; Iah este numele lui, şi bucuraţi-vă înaintea lui. 6 Părinte al orfanilor şi judecător al văduvelor Este Dumnezeu în sfântul său locaş. 7 Dumnezeu aşează pre cei singuratici în familii, Scoate pre cei încătuşaţi la fericire; Iar cei ce se abat locuesc pământ sterp. 8 Dumnezeule, când ai ieşit înaintea poporului tău, Când ai păşit în pustiu, Sela: 9 Cutremuratu-s’a pământul, Cerurile înseşi vărsatu-s’au în ape înaintea lui Dumnezeu, Chiar şi Sinaiul tremurat-a înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. 10 Cu ploaie îmbelşugată stropit-ai, Dumnezeule, moştenirea ta; Şi slabă fiind, ai întărit-o. 11 Turma ta locui într’însa; Dar turmei apăsate tu pregătit-ai bunurile tale, Dumnezeule! 12 Domnul dă cuvânt, Mare este oştirea vestitoarelor lui. 13 La auzul lui regii oştirilor fug, Şi doamna acasă împarte prada lor, 14 Când v’aţi odihnit în staulele voastre, Strălucind aţi fost ca aripele argintii ale porumbului, Şi ca penetul său, ce bate în verde şi auriu. 15 Atuncia când Atotputernicul împrăştiind pre regii din mijlocul ei, Alb ca omătul de oasele lor a fost muntele Zalmon, 16 Munte înalt este muntele Basanului, Munte cu piscuri multe este muntele Basanului. 17 De ce priviţi cu pismă, munţilor cu piscuri multe, La muntele, pre care alesu-l-a Dumnezeu sieşi spre locuinţa sa? Da, Domnul va locui pe el în veci. 18 Carele lui Dumnezeu se numără cu mii de mii, În mijlocul lor este Domnul; Sinai a ajuns Sionul în sfinţenie. 19 Suitu-te-ai pe înălţime, luat-ai prizoneri, Primit-ai daruri dela oameni, Chiar şi dela cei ce s’au abătut, ca să troneze acolo Domnul, Dumnezeu. 20 Binecuvântat fie Domnul în toate zilele; Sarcine de se pun asupră-ne, Dumnezeu este ajutorul nostru. Sela. 21 Dumnezeul nostru este Dumnezeu al mântuirii, Şi ale lui Dumnezeu, Domnul, sunt ieşirile din moarte. 22 Dar Dumnezeu va sfărâma capul neamicilor săi, Creştetul păros al aceluia, ce pururea umblă în păcatele sale. 23 Domnul a zis: „Din Basan îi voiu întoarce, Îi voiu întoarce din adâncurile mărei; 24 Ca piciorul tău, sfărâmându-i, să calce în sângele lor; Şi limba cânilor tăi să aibă parte de neamici.” 25 Iacă, ei văd ducerea ta, Dumnezeule, Ducerea Domnului meu, Regelui meu, în templu. 26 Înainte merg cântăreţii, în urmă cei ce joc din citară, În mijloc fecioarele ce cântă din timpane. 27 Binecuvântaţi în adunări pre Dumnezeu, Pre Domnul, voi cei din izvoarele lui Israel! 28 Acolo este Beniaminul, cel mai tiner, domnul lor. Mai marii lui Iuda, ceata lor, Mai marii lui Zabulon, mai marii lui Neftali. 29 Dumnezeul tău a rânduit puterea ta: Întăreşte, Dumnezeule, ceea ce ai făcut pentru noi. 30 Pentru templul tău cel din Ierusalim, Aducă-ţi regii daruri. 31 Mustră feara trestiei, mulţimea taurilor cu viţeii popoarelor, Ca să se supună cu plăci de argint. El a risipit popoarele, ce iubesc resbelul. 32 Mai marii Egiptului vin, Etiopia întinde iute mânele sale către Dumnezeu. 33 Regate ale pământului, cântaţi lui Dumnezeu, Psalmodiaţi Domnului, Sela: 34 Lui, celui ce călăreşte pe cerurile cerurilor din vechime! Iacă, el face să răsune vocea sa, vocea puternică. 35 Daţi putere lui Dumnezeu; Preste Israel este mărirea lui, Şi puterea lui în nouri. 36 Înfricoşat eşti, Dumnezeule, din templele tale; Dumnezeul lui Israel dă putere şi tărie poporului, Binecuvântat fie Dumnezeu.