1 Maestrului de cântare, după Şoşanim. Un psalm al lui David. 2 Ajută-mă, Dumnezeule! Căci apele au străbătut până la sufletul meu. 3 Afundat sunt în nămol adânc, unde nu este loc de stătut; Am dat de adâncimile apelor şi valurile m’au inundat. 4 Obosit sunt de strigarea mea, uscat este gâtlejul meu, Slăbesc ochii mei, aşteptând pre Dumnezeul meu. 5 Mai mulţi decât părul capului meu, Sunt cei ce mă urăsc fără cuvânt; Tari sunt cei ce caută a mă pierde, pe nedreptul, neamici ai mei; Ceeace n’am răpit, apucat sunt să plătesc. 6 Dumnezeule, tu ştii nebunia mea, Şi greşelile mele nu sunt ascunse de tine. 7 Să nu se ruşineze prin mine Cei ce speră în tine, Doamne, Domnul oştirilor! Să nu se ruşineze prin mine Cei ce caută pre Dumnezeul lui Israel! 8 Căci pentru tine sufăr ocară, Ruşinea acopere faţa mea, 9 Ajuns-am străin fraţilor mei, Da, străin fiilor mumei mele; 10 Căci râvna pentru casa ta m’a pierdut; Şi defaimele celor ce te defaimă, căzut-au preste mine. 11 Şi de am plâns, cu ajun umilind sufletul meu: Chiar şi aceasta îmi fu de defaimă, 12 Şi mi-am luat sac drept vestmânt. Şi fost-am lor de proverb. 13 De mine vorbesc cei ce şed în poartă, Şi de cântec sunt beţivilor. 14 Dar eu îndreptat-am la tine ruga mea, Doainne în timpul binevoinţei tale; După mulţimea îndurării tale, Dumnezeule, răspunde-mi cu adevărul ajutorului tău. 15 Scoate-mă din nămol, ca să nu mă afund, Ca să scap de cei ce mă urăsc şi din adâncimile apelor; 16 Ca să nu mă inunde valurile apelor, Şi să nu mă înghiţă adâncul, Şi puţul să nu-şi închidă asupră-mi, gura sa. 17 Răspunde-mi, Doamne, căci bună este îndurarea ta, După mulţimea milei tale întoarce-te spre mine. 18 Şi nu ascunde faţa ta dela servul tău, Căci strâmtorat sunt; iute răspunde-mi! 19 Apropie-te de sufletul meu, scapă-l, Faţă cu neamicii mei mântue-mă. 20 Tu cunoşti ocara mea, ruşinea mea şi defaima mea, Înaintea ta sunt toţi apăsătorii mei. 21 Ocara mi-a frânt inima, şi bolnav de moarte am fost; Şi compătimire am aşteptat: Dar n’am găsit: Şi mângăietori: şi n’am aflat. 22 De mâncare datu-mi-au fiere, Şi în setea mea cu oţet m’au adăpat. 23 În cursă prefacă-se masa lor înaintea lor, Şi în laţ celor fără de grijă; 24 Întunece-se ochii lor, ca să nu vadă, Şi fă ca coapsele lor pururea să se clatine! 25 Varsă preste dânşii mânia ta, Şi aprinderea mâniei tale apuce-i! 26 Pustiească-se curţile lor, În corturile lor să nu fie locuitori! 27 Căci pre cel ce tu l-ai lovit, ei îl mai urmăresc, Şi-şi fac basme din durerea celor răniţi de tine. 28 Adauge-le vină preste vină, Şi să nu între în dreptatea ta! 29 Şteargă-se din cartea celor vii, Şi cu cei drepţi să nu se înscrie! 30 Dar pre mine, care sunt sărac şi în suferinţi, Ajutorul tău, Dumnezeule, mă va înălţa. 31 Lăuda-voiu numele lui Dumnezeu în cântare, Îl voiu mări în laude; 32 Mai plăcut va fi Domnului aceasta, decât tauri tineri Cu coarne şi copite. 33 Vedea-vor aceasta cei săraci, şi se vor bucura; Cei ce căutaţi pre Dumnezeu, reînsufleţească-se inima voastră. 34 Căci Domnul ascultă pre cei lipsiţi, şi nu despreţueşte pre cei încătuşaţi ai săi: 35 Lăuda-vor pre el cerul şi pământul, Mările şi tot ce se mişcă într’însele. 36 Căci Dumnezeu va mântui Sionul, şi va rezidi cetăţile lui Iuda, Şi într’însele vor locui, şi le vor stăpâni; 37 Şi seminţia servilor săi le va moşteni, Şi cei ce iubesc numele lui vor locul într’însele.