1 La tine, Doamne, caut adăpost; Nu mă lăsa să fiu ruşinat niciodată. 2 În dreptatea ta mântue-mă şi mă scapă; Pleacă urechea ta către mine şi ajută-mă. 3 Fii-mi stâncă de adăpostire, la care totdeauna să alerg; Decretează mântuirea mea, căci stânca mea şi întărirea mea tu eşti, 4 Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna nelegiuitului, Din palma celui rău şi asupritor. 5 Căci tu eşti speranţa mea, Doamne, Dumnezeule; În tine mă încred din tinereţele mele. 6 Pe tine mă sprijin din sânul mumei, Din mitra mumei mele tu eşti îngrijitorul meu: În tine pururea este lauda mea. 7 Ca o arătare sunt pentru mulţi; Dar tu eşti scăparea mea cea tare. 8 De lauda ta este plină gura mea, De mărirea ta toată ziua. 9 Nu mă lepăda în timpul bătrâneţelor, Nu mă lăsa când slăbesc puterile mele; 10 Căci neamicii mei vorbesc de mine, Şi cei ce pândesc sufletul meu se sfătuesc între ei, 11 Zicând: „Dumnezeu l-a părăsit, urmăriţi-l, şi-l apucaţi; Căci nu este nici un mântuitor pentru el.” 12 Dumnezeule, nu fii departe de mine, Dumnezeul meu, grăbeşte-te întru ajutorul meu. 13 Ruşineze-se, piardă-se Cei ce urăsc sufletul meu; Înveselească-se cu ocară şi ruşine Cei ce caută nefericirea mea. 14 Dar eu pururea voiu aştepta, Şi tot mai mult te voiu lăuda. 15 Gura mea va spune dreptatea ta, Toată ziua ajutorul tău; Căci nu le pot număra. 16 Voiu veni cu faptele cele mari ale lui Dumnezeu, Domnul, Voiu aminti dreptatea ta, da, numai a ta. 17 Dumnezeule, tu ai fost învăţătorul meu din tinereţele mele, Şi până acum proclam minunile tale; 18 Şi le voiu proclama încă până la bătrâneţe şi cărunteţe; Dumnezeule, nu mă părăsi, Până voiu da în ştire puterea ta generaţiunei acesteia, Tăria ta tuturor celor ce vor veni. 19 Până în înălţime este dreptatea ta, Dumnezeule, Care ai făcut lucruri mari; Dumnezeule, cine este ca tine? 20 Tu, care ne-ai făcut să vedem multe şi grele nevoi, Iarăşi ne vei reînsufleţi, Şi din adâncimile pământului iarăşi ne vei scoate. 21 Vei îmmulţi mărirea mea, Şi te vei întoarce, ca să mă mângăi. 22 Deci iarăşi te voiu lăuda în harpă, Pentru credincioşia ta, Dumnezeul meu! Îţi voiu psalmodia în citară, Ţie, sfântul lui Israel! 23 Buzele mele să se bucure, Când îţi cânt, Şi sufletul meu, pre care l-ai mântuit. 24 Şi limba mea va vorbi toată ziua de dreptatea ta, Căci ruşinaţi, căci roşiţi sunt cei ce caută nefericirea mea.