1 Un psalm al lui Solomon. Dumnezeule, dă judecăţiile tale regelui, Şi dreptatea ta fiului regelui; 2 Ca să judece pre poporul tău cu dreptate, Şi pe săracii tăi după drept. 3 Munţii să aducă pace poporului, Şi colinele îmbelşugare. 4 Să judece pre săracii poporului, Să ajute pe fiii săracului, Şi să sfărâme pre cel apăsător. 5 Să se teamă de tine, cât va luci soarele şi luna se va arăta, În toate neamurile. 6 Să se coboare ca ploaia pe iarba cosită, Ca picăturile ploaiei ce adapă pământul; 7 Înflorească în zilele lui cel drept, Şi belşugul păcii, până nu va mai fi lună; 8 Domnească dela mare până la mare, Şi dela râu până la marginile pământului; 9 Plece-i-se înainte locuitorii deşerturilor, Şi neamicii săi să guste pulbere; 10 Regii Tarşişului şi al ţărmurilor să-i aducă tribut, Regii din Şeba şi Şeba să-i aducă daruri; 11 Şi închină-i-se toţi regii, Toate popoarele servească-i. 12 Căci el va scăpa pre cel sărac, care strigă după ajutor, Şi pre cel apăsat, care n’are nici un ajutător. 13 Va cruţa pre cel nebăgat în seamă şi pre cel sărac, Şi sufletele lipsiţilor le va mântui; 14 De apăsare şi asuprire va scăpa sufletele lor, Şi scump va fi sângele lor în ochii săi. 15 Şi ei vor trăi, şi el le va da din aurul Şebei, Şi ei se vor ruga pentru dânsul pururea, Toată ziua îl vor binecuvânta. 16 Belşug de grâu va fi pe pământ, pe vârfurile munţilor, Foşni-vor ca Libanul fructele sale, Şi oamenii din cetate ca iarba pământului vor înflori. 17 Numele lui va fi în veci: cât va luci soarele, numele lui se va lăţi; Şi se vor binecuvânta într’însul Toate popoarele, şi-l vor ferici. 18 Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, Care singur face minuni! 19 Şi binecuvântat fie măreţul său nume în veci, Şi umple-se tot pământul de mărirea lui, Amin şi Amin! 20 Sfârşitu-s’au rugăciunile lui David, fiul lui Işai.