1 Un psalm al lui Asaf. Da, bun este Dumnezeu către Israel, Către cei cu inimă curată. 2 Dar mie picioarele mai mi-s’au clătit, Paşii mei puţin a lipsit să alunece. 3 Căci pismuiam pre cei mândri, Văzând fericirea nelegiuiţilor. 4 Căci moartea le este fără chin, Şi gras este corpul lor. 5 În necazurile oamenilor nu sunt, Şi nu sunt loviţi ca alţi oameni. 6 De aceea podoaba gâtului lor este mândria, Asuprirea îi înveleşte ca un vestmânt. 7 Ochii lor se bulbucă de grăsime, Ei covârşesc poftele inimei lor; 8 Batjocoresc şi vorbesc cu răutate de asuprire; Vorbesc cu mândrie; 9 Înalţă gura lor până la cer, Şi limba lor cutreeră pământul. 10 Pentru aceea întoarce-se spre ei poporul lor, Şi s’adapă cu belşug apele lor, 11 Zicând: „Oare ştie Dumnezeu, Şi cel Preaînalt are oare ştiinţă de aceasta?” 12 Iacă, aceştia sunt cei nelegiuiţi, Şi pururea fiind fără grijă, adună avuţii. 13 Da, în zădar am lămurit inima mea, Şi am spălat în nevinovăţie mânele mele; 14 În toate zilele am fost chinuit, Şi pedepşit în toata dimineaţa. 15 De aş fi zis: „Voiu vorbi aşa”, Iacă, aş fi fost necredincios către neamurile fiilor tăi. 16 Totuşi gândit-am a înţelege aceasta; Dar mi s’a părut cu anevoie foarte, 17 Până ce am întrat în templul lui Dumnezeu, Şi am înţeles sfârşitul lor: 18 Pusu-i-ai numai în locuri lunecoase, Lăsatu-i-ai să cadă în prăpastie. 19 Cum se pustiiră într’o clipă? Se perdură, periră de spaimă! 20 Ca un vis după deşteptare, Doamne, la trezirea ta, ai despreţuit chipul lor. 21 Când inima mea astfel se frământă, Şi până în rărunchii mei mă junghia, 22 Nebun eram şi fără înţelegere; Ca un dobitoc eram înaintea ta. 23 Totuşi sunt pururea cu tine, Tu ai apucat dreapta mea. 24 Prin sfatul tău condu-mă, Şi în mărire primeşte-mă, 25 Pre cine am în cer afară de tine? Şi lângă tine nu cer nimic pe pământ. 26 Carnea mea şi inima mea se topesc; Dar Dumnezeu este stânca inimei mele şi partea mea în veci. 27 Căci, iacă, cei ce sunt depărtaţi de la tine per, Tu perzi pre tot cel ce desfrânesză dela tine. 28 Iar eu, fericirea mea este a mă apropia de Dumnezeu; Pun în Domnul, Dumnezeu, adăpostul meu, Ca să spun toate faptele tale.