1 O învăţătură a lui Asaf. Pentru ce, Dumnezeule, ne-ai lepădat pentru totdeauna, Fumegă mânia ta preste turma păşunei tale? 2 Adu-ţi aminte de comunitatea ta, pre care din vechime ţi-ai câştigat-o, De seminţia moştenirei tale, pre care tu ai răscumpărat-o, De muntele Sion, pre care ai locuit. 3 Ridică paşii tăi spre ruinele din veci; Neamicul toate strică în templu. 4 Mugit-au neamicii tăi în locaşul tău, Ridicat-au semnele lor drept semne. 5 Erau la privire, ca cei ce ridică în sus Securile în desişul pădurei; 6 Aşa sfărâmă ei acum toate săpăturile lui Cu topoare şi ciocane. 7 Foc aruncară în templul tău, Pângărit-au locaşul numelui tău tot, până la pământ. 8 Zisu-şi-au în inima lor: „Îi vom nimici cu totul”; Ars-au toate locaşurile lui Dumnezeu în ţară. 9 Semnele noastre nu le mai vedem; Nu mai este nici un profet, Şi cu noi nu este nimenea care să ştie, până când va ţinea aceasta, 10 Până când, Dumnezeule, neamicul să-şi bată joc, Să blesteme neamicul numele tău pururea? 11 Pentru ce-ţi retragi mâna ta şi dreapta ta? Scoate-o din sânul tău, nimiceşte-i! 12 Căci din vechime este Dumnezeu regele meu, Care a făcut mântuire pe pământ: 13 Despicat-ai marea prin puterea ta, Sfărâmat-ai pe ape capetele crocodililor; 14 Sdrobit-ai capul Leviatanului, Datu-l-ai de mâncare unui popor, locuitori ai deşerturilor; 15 Rupt-ai isvoare şi pâraie, Secat-ai râuri pururea-curgătoare. 16 A ta este ziua şi a ta noaptea, Tu ai pregătit lumina şi soarele; 17 Tu ai aşezat toate marginile pământului, Vara şi iarna tu le-ai făcut, 18 Adu-ţi aminte de aceasta, că neamicul şi-a bătut joc de Domnul, Şi că un popor nebun a blestemat numele tău. 19 Nu da fearelor lacome turturica ta, Vieaţa săracilor nu o uita pentru totdeauna; 20 Caută legământul, căci s’a umplut de locuinţele asuprirei, Chiar şi locurile cele mai îndosite ale ţărei. 21 Cel împilat să nu se întoarcă ruşinat, Cel sărac şi lipsit să laude numele tău. 22 Scoală-te, Dumnezeule, apără dreptul meu, Adu-ţi aminte de ocara asupră-ţi a celui nebun totdeauna. 23 Nu uita strigătul neamicilor tăi, sgomotul împotrivitorilor tăi, Cari pururea se ridică asupră-ţi.