1 Maestrului de cântare, după Altaşet. Un psalm sau o cântare a lui Asaf. 2 Ţie-ţi mulţumim, Dumnezeule! Ţie-ţi mulţumim, şi aproape este numele tău: Minunile tale istorisesc aceasta. 3 Când voiu lua timp cuvenit, Atuncia cu dreptate voiu judeca: 4 Ţara se topia, şi toţi locuitorii ei; Dar eu întărit-am stălpii săi. Sela. 5 Zis-am către cei îngâmfaţi: „Nu fiţi îngâmfaţi”; Şi către cei nelegiuiţi: „Nu înălţaţi cornul; 6 Nu înălţaţi în sus cornul vostru, Nu vorbiţi cu gâtul dârj!” 7 Căci nu dela răsărit nici dela apus, Şi nici din deşert nu vine înălţare! 8 Căci Dumnezeu este judecător: El umileşte pre unul, şi pre altul înalţă. 9 Căci o cupă este în mâna Domnului. Şi vinul spumegă în ea, de amestecătură este plină; Şi el toarnă dintr’însa: Cu adevărat, toţi nelegiuiţii pământului vor suge din ea drojdiele, şi le vor bea. 10 Dar eu pururea voiu istorisi, Voiu psalmodia Dumnezeului lui Iacob. 11 Şi toate coarnele nelegiuiţilor se vor sdrobi: Dar coarnele celui drept se vor înălţa.