1 O cântare sau un psalm al lui Asaf. 2 Dumnezeule, nu tăcea; Nu tăcea, nici nu te odihni, Dumnezeule! 3 Căci iacă, neamicii tăi fac sgomot, Şi cei ce te urăsc ridică capul. Asupra poporului tău uneltesc planuri viclene, 4 Şi se sfătuesc asupra ocrotiţilor tăi, 5 Zicând: „Haideţi! să-i stârpim din numărul popoarelor, Ca să nu se mai amintească numele lui Israel”, 6 Căci sfătuitu-s’au toţi într’una, Asupra ta făcut-au legături: 7 Corturile Edomului şi Ismaeliţii, Moabul şi Agoriţii, 8 Ghebalul, Ammonul şi Amalehul, Filistia cu locuitorii Tirului; 9 Chiar şi Asiria s’a unit cu dânşii, Ajutând pre fiii lui Lot. Sela. 10 Fă-le ca Madianului; ca lui Sisera, ca lui Iabin la părâul Kişon; 11 Cari fură nimiciţi în Endor, Se făcură gunoiul pământului. 12 Fă pre ei, pre domnii lor, ca pre Oreb şi pre Zeeb; Ca pre Zebah şi pre Zalmuna, pre toţi unşii lor, 13 Căci îşi ziseră: „Să luăm în stăpânire pentru noi Locaşurile lui Dumnezeu.” 14 Dumnezeul meu! fă-i ca vârtejul, Ca miriştea înaintea vântului, 15 Ca focul, ce mistue pădurea, şi ca flacăra, ce aprinde munţii; 16 Aşa urmăreşte-i cu furtuna ta, Şi spăimântă-i cu vijelia ta; 17 Umple faţa lor cu ruşine, Ca să caute numele tău, Doamne! 18 Ruşineze-se şi spăimânte-se pentru totdeauna, Roşească şi piară. 19 Şi să cunoască, că tu, al cărui nume este Dumnezeu, tu numai Eşti cel Prea Inalt preste tot pământul.