1 Un psalm al lui Asaf. Dumnezeu stă în adunarea sa, În mijlocul zeilor judecă. 2 Până când veţi judeca strâmb? Şi veţi fi părtinitor ai celor nelegiuiţi? Sela. 3 Judecaţi pre cel sărac şi pre cel orfan; Celui apăsat şi celui sărman faceţi dreptate; 4 Scăpaţi pre cel sărac şi pre cel lipsit, Mântuiţi-i din mâna celor nelegiuiţi. 5 Ei nu cunosc, nici nu înţeleg, Umblă în întunerec; Toate temeliile pământului se clătesc. 6 Zis-am: Sunteţi zei, Din fiii ai celui Prea Înalt sunteţi voi toţi. 7 Da, ca tot omul veţi muri, Şi ca unul din mai mari veţi cădea. 8 Scoală-te, Dumezeule, judecă pământul, Căci tu eşti stăpânul tutulor popoarelor.