1 Maestrului de cântare, după Ghittit. Un psalm al lui Asaf. 2 Cântaţi lui Dumnezeu, puterea noastră, Strigaţi cu bucurie Dumnezeului lui Iacob. 3 Sunaţi cântare, bateţi timpana, Citara cea plăcută cu harpa împreună. 4 Sunaţi din trâmbiţă la lună nouă, La lună plină, în ziua sărbărei noastre. 5 Căci pentru Israel aşezământ este aceasta, Lege a Dumnezeului lui Iacob, 6 Pre care a pus-o drept mărturie în Iosif, Când ieşi asupra pământului Egiptului. Vocea unui popor necunoscut am auzit. 7 Depărtat-am de supt sarcină umerii săi, Mânele sale scutitu-s’au de coşniţă. 8 În strâmtorare strigat-ai, şi te-am mântuit, Răspunsu-le-am în locul ascuns al tunetului, Cercetatu-te-am la apa Meriba (ceartă). Sela. 9 Ascultă, poporul meu, şi voiu mărturisi asupră-ţi: De m’ai fi ascultat, Israele, 10 Să nu fie în tine nici un zeu străin; Şi să nu te închini vre-unui zeu străin; 11 Eu Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din pământul Egiptului, ţi-aş fi zis: Lărgeşte gura ta, şi o voiu umplea. 12 Dar poporul meu nu ascultă de vocea mea, Şi Israel nu mă voi: 13 De aceea lăsatu-i-am în învârtoşarea inimei lor, Şi ei umblară în sfaturile lor. 14 O! de m’ar asculta poporul meu! De ar umbla Israel în căile mele! 15 Îndată aş umili pre neamicii lor, Şi asupra apăsătorilor lor aş întoarce mâna mea; 16 Cei ce urăsc pre Domnul l-ar linguşi, Iar zilele lor ar fi în veci. 17 El i-ar da de mâncare din grăsimea grâului, Şi cu miere din stâncă te-aş sătura.