1 Maestrului de cântare, după Şoşanim-Edut. Un psalm al lm Asaf. 2 Păstorule al lui Israel! ia în urechi; tu cel ce conduci pre Iosef ca pre o turmă, Tu cel ce şezi între cherubimi, fă să lucească strălucirea ta. 3 Deşteaptă puterea ta înaintea lui Efraim, a lui Beniamin şi a lui Manase, Şi vino într’ajutorul nostru. 4 Dumnezeule! reîntoarce-ne iarăşi, Şi fă să lucească faţa ta, ca să fim mântuiţi. 5 Doamne, Dumnezeul oştirilor! Până când te vei mânia la ruga poporului tău? 6 Datu-le-ai de mâncare pâne de lacrimi, Şi adăpatu-i-ai de lacrimi cu plină măsură; 7 Pusu-ne-ai de ceartă vecinilor noştri, Şi neamicii noştri îşi râd de noi. 8 Dumnezeul oştirilor! reîntoarce-ne iarăşi, Şi fă să lucească faţa ta, ca să fim mântuiţi. 9 Un butuc de vie strămutat-ai din Egipt, Gonit-ai popoarele, şi l-ai sădit; 10 Loc făcut-ai înaintea lui, De a prins rădăcină, şi a umplut ţara; 11 Munţii acoperitu-s’au de umbra lui, Şi ramurile lui erau ca cedrii cei înalţi; 12 Întinse viţele sale până la mare, Şi până la fluviu odraslele sale. 13 De ce dar ai surpat gardurile lui, De-l smulg toţi trecătorii pe drum? 14 Mistreţul sălbatic îl râmă, Şi fiarele câmpului îl pasc. 15 Dumnezeul oştirilor! rugămu-te, întoarce-te, Caută din cer, uită-te, şi cercetează via aceasta. 16 Şi sprijină sadul ce a sădit dreapta ta, Şi viţa ce ţi-ai întărit. 17 Arsă de foc, tăiată este, De mustrarea feţei tale piere. 18 Fie mâna ta pe bărbatul dreptei tale, Pe fiul omului, pre care ţi-l-ai întărit. 19 Şi aşa nu ne vom abate dela tine; Reînviază-ne, şi numele tău-îl vom chiema. 20 Doamne, Dumnezeul oştirilor! reîntoarce-ne iarăşi, Fă să lucească faţa ta, ca să fim mântuiţi.