1 O rugăciune a lui David. Pleacă, Doamne, urechia ta, răspunde-mi, Căci sărac şi lipsit sunt. 2 Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt. Ajută, Dumnezeul meu, pre servul tău, carele în tine se încrede. 3 Îndură-te de mine, Doamne! Căci către tine strig toată ziua. 4 Veseleşte sufletul servului tău: Căci către tine, Doamne, ridic sufletul meu. 5 Căci tu, Doamne, eşti bun şi iertător, Plin de îndurare, către toţi cei ce te chiamă. 6 Ia în urechi, Doamne, ruga mea, Şi ascultă vocea cererilor mele. 7 În ziua strâmtorării mele te chiem, Căci tu mă vei auzi. 8 Nimenea nu este ca tine între zei, Doamne, Şi nimic ca faptele tale. 9 Toate popoarele, pre care le-ai făcut, Vor veni, şi se vor închina înaintea ta, Doamne! Şi vor mări numele tău. 10 Căci mare eşti tu şi făcător de minuni, Numai tu eşti Dumnezeu. 11 Învaţă-mă, Doamne, calea ta, Să umblu în adevărul tău; Unesc inima mea, ca să se teamă de numele tău. 12 Pre tine te voiu lăuda, Doamne, Dumnezeul meu, din toată inima mea, Şi voiu mări numele tău în veci. 13 Căci îndurarea ta asupră-mi este mare, Şi tu ai mântuit sufletul meu din infernul cel mai de jos. 14 Dumnezeule, cei îngâmfaţi răsculatu-s’au asupră-mi, Şi ceata asupritorilor căutat-au sufletul meu, Şi nu te-au pus pre tine înaintea lor. 15 Dar tu, Doamne, Dumnezeu îndurător şi milos eşti, Târziu la mânie şi plin de îndurare şi adevăr. 16 Întoarce-te deci către mine, şi îndură-te de mine; Dă tăria ta servului tău, Şi ajută pre fiul servei tale. 17 Arată-mi un semn spre bine, Ca să-l vadă cei ce mă urăsc, şi să se ruşineze; Căci tu, Doamne, m’ai ajutat, şi m’ai mângăiat.