1 O cântare sau un psalm dela fiii lui Korah. Maestrului de cântare, pe Mahalatu-Leanot. O învăţătură a lui Heman, Ezraheul, 2 Domnul, Dumnezeul mântuirei mele! Ziua şi noaptea strigat-am înaintea ta. 3 Vie deci înaintea ta ruga mea, Pleacă urechea ta spre strigarea mea. 4 Căci sătul de rele este sufletul meu, Şi vieaţa mea se apropie de infern. 5 Asemănat sunt celor ce se coboară în mormânt; Sunt ca omul fără putere. 6 Între morţi este culcuşul meu cu cei ucişi, Ce zac în mormânt, De cari nu-ţi mai aduci aminte, Şi cari s’au rupt de supt mâna ta. 7 Pusu-m’ai în groapa cea mai de jos, În întunerec, în adâncime. 8 Asupra mea zace mânia ta, Şi cu toate valurile tale mă apeşi. Sela. 9 Depărtat-ai pre cunoscuţii mei dela mine, Făcutu-m’ai urîciune lor; Închis sunt, şi nu pot ieşi. 10 Ochiul meu lâncezeşte de mişelie; Chiemu-te pre tine; Doamne, pe toată ziua Întind către tine mânile mele. 11 Oare morţilor le vei face minuni? Scula-se-vor umbrele, ca să te laude? Sela. 12 Oare spune-vor în mormânt de îndurarea ta? De credincioşia ta în peire? 13 Cunoaşte-se-vor în întunerec minunile tale, Şi dreptatea ta în pământul uitării? 14 Şi eu către tine, Doamne, strigat-am, Şi dimineaţa ruga mea te-a preaîntâmpinat. 15 De ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Ascunzi faţa ta dela mine? 16 Din tinereţe în suferinţi sunt şi aproape de moarte, Rabd spaimele tale, nu ştiu unde sunt: 17 Asupră-mi trec mâniile tale, Înfricoşările tale mă pierd; 18 Ca o apă pe toată ziua mă înconjoară, Toate m’au cuprins, 19 Depărtat-ai dela mine amic şi soţie, Cunoscuţii mei sunt în întunerec.