1 O învăţătură a lui Etan, Ezraheul. 2 În veci cânta-voiu îndurările Domnului, Din neamuri în neamuri voiu proclama cu gura mea credincioşia ta. 3 Căci zis-am: În veci rarea sa se va întemeia, Întări-vei credincioşia ta chiar şi în cer. 4 Încheiat-am legământ cu alesul meu; Jurat-am lui David, servul meu: 5 În veci voiu întări seminţia ta, Voiu întemeia din neamuri în neamuri tronul tău. Sela. 6 Şi cerurile laudă minunile tale, Doamne! Şi credincioşia ta în adunarea sfinţilor. 7 Căci cine în cer seamănă cu Domnul? Cine este asemenea Domnului între fiii zeilor? 8 Dumnezeu este preamăreţ în sfatul sfinţilor, Înfricoşat este preste toţi cei din jurul lui! 9 Domnul, Dumnezeul oştirilor! cine este puternic ca tine, Doamne? Şi credincioşia ta este în jurul tău. 10 Tu stăpâneşti îngâmfarea mărei; Când valurile ei se ridică, tu le alini. 11 Tu ai sfărâmat, ca pre cei ucişi, Rahabul, Cu braţul tău cel tare ai risipit pre neamicii tăi. 12 Al tău este cerul, al tău pământul, Lumea şi plinitatea ei tu le-ai întemeiat. 13 Miază-noaptea şi miază-ziua tu le-ai făcut, Taborul şi Hermonul se bucură în numele tău. 14 Braţ puternic ai, Tare este mâna ta, înaltă dreapta ta. 15 Dreptatea şi judecata sunt temeliile tronului tău, Îndurarea şi adevărul merg înaintea ta. 16 Fericit poporul, ce cunoaşte sunetul trâmbiţei, Ce umblă în lumina feţei tale, Doamne! 17 El se bucură în numele tău toată ziua, Şi se înalţă prin mântuirea ta; 18 Căci tu eşti podoaba puterii lor, În bunăvoinţa ta înalţi cornul nostru; 19 Căci Domnul este scutul nostru, Şi sfântul lui Israel regele nostru. 20 În viziune cuvântat-ai odată către cuviosul tău, Şi ai zis: Dat-am ajutor celui viteaz, Înălţat-am un tiner din popor: 21 Aflat-am pre David, servul meu, Cu oleiul meu cel sfânt unsu-l-am; 22 Cu el pururea va fi mâna mea, Şi braţul meu îl va întări. 23 Neamicul nu-l va strîmtora, Şi fiul răutăţei nu-l va apăsa; 24 Voiu sfărâma înaintea lui pre neamicii săi, Şi voiu bate pre cei ce-l urăsc. 25 Credincioşia mea şi îndurarea mea vor fi cu dânsul, Şi în numele meu se va înnălţa cornul său. 26 Mâna lui o voiu pune asupra mărei, Şi asupra fluviilor dreapta sa. 27 El va striga către mine: Tu eşti Părintele meu, Dumnezeul meu, şi stânca mântuirii mele! 28 Da, eu îl voiu face întâiu-născutul meu, Înalt preste regii pământului. 29 În veci îi voiu păstra îndurarea mea, Şi legământul meu cu dânsul va fi statornic. 30 Seminţia sa o voiu face să ţie în veci, Tronul său ca zilele cerurilor, 31 Fiii săi de vor părăsi legea mea, şi în judecăţile mele nu vor umbla; 32 De vor pângări aşezămintele mele, Şi poruncile mele nu le vor păzi; 33 Pedepsi-voiu cu toiag abaterile lor, Cu bătăi fărădelegile lor, 34 Dar nu voiu retrage îndurarea mea dela dânsul, Nici nu voiu minţi credincioşiei mele. 35 Legământul meu nu-l voiu strica, Nici ceeace a ieşit din buzele mele nu voiu schimba. 36 Una am jurat pe sfinţenia mea, şi nu voiu minţi lui David: 37 Seminţia sa va fi în veci, Tronul său ca soarele înaintea mea; 38 Ca luna va fi în veci, Şi ca martorul cel credincios în nouri. Sela. 39 Totuşi lepădatu-l-ai şi l-ai despreţuit, Mâniatu-te-ai asupra unsului tău, 40 Lepădat-ai legământul servului tău, Spurcat-ai coroana lui, la pământ aruncând-o; 41 Surpat-ai toate îngrădirile lui, În ruini prefăcut-ai întăririle lui. 42 Predatu-l-au toţi trecătorii pe drum; De ocară ajuns-a vecinilor săi; 43 Înălţat-ai dreapta celor ce-l strâmtorau, Veselit-ai pre toţi neamicii săi; 44 Tocit-ai ascuţitul sabiei sale, Şi făcutu-l-ai la luptă să nu poată sta, 45 Pus-ai capăt strălucirei sale, Tronul său datu-l-ai la pământ; 46 Scurtat-ai zilele tinereţelor sale, Acoperitu-l-ai cu ruşine. Sela. 47 Până când, Doamne, te vei ascunde? Oare pururea ca focul va arde mânia ta? 48 Adu-ţi aminte, că trecător sunt; Au doară în deşert să fi făcut tu pre toţi fiii oamenilor? 49 Care este omul ce va trăi, şi moartea nu va vedea? Care va scăpa sufletul său de infern? Sela. 50 Unde sunt îndurările tale cele de mai înainte, Doamne! Pre care le-ai jurat lui David pe credincioşia ta? 51 Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara servilor tăi, Pre care o port în sânul meu dela toate aceste multe popoare; 52 Prin care neamicii tăi mă defaimă, Doamne, Prin care defaimă urmele unsului tău. 53 Binecuvântat fie Domnul în veci. Amin şi Amin.