92
Un psalm sau o cântare pentru ziua sabbatului. Bine este a mulţumi Domnului, Şi a cânta numelui tău, Prea Înalte; Dimineaţa a spune îndurarea ta, Şi nopţile credincioşia ta, Pe instrumente cu zece strune şi pe harpă, Pe higgaion şi pe citară. Că tu, Doamne, desfătatu-m’ai întru lucrurile mânilor tale, Bucura-mă-voiu întru lucrurile mânilor tale. Cât de mari sunt lucrurile tale, Doamne! Adânci foarte sunt cugetările tale. Omul tâmpit nu cunoaşte, Nebunul nu înţelege aceasta: Că cei nelegiuiţi ca iarba răsar, Şi toţi făcătorii de rele înfloresc, Ca să se stârpească pentru totdeauna; Dar tu, Doamne, în veci tronezi în înălţime! Căci iacă, neamicii tăi, Doamne, 10 Căci iacă, neamicii tăi vor pieri; Risipi-se-vor toţi făcătorii de rele. 11 Dar tu înălţat-ai cornul meu ca pre al rinocerului; Cu oleiu proaspăt sunt uns. 12 Şi ochiul meu va vedea împlinirea dorinţei sale Asupra celor ce mă pândesc, Şi urechea mea va auzi ceeace doreşte Asupra celor ce se scoală asupră-mi. 13 Ca palmierul vor înflori cei drepţi, Creşte-vor, ca cedrul pe Liban, 14 Sădiţi în casa Domnului, În curţile Dumnezeului nostru vor înflori; 15 Chiar în bătrâneţe vor rodi, Plini de vlagă şi verdeaţă vor fi: 16 Ca să arate, că drept este Domnul, stânca mea, Şi că nu este într’însul nici o nedreptate.