95
Veniţi, să cântăm Domnului, Să strigăm cu bucurie stâncei mântuirei noastre! Cu laude să venim înaintea lui, Cu cântări de bucurie să-i strigăm! Căci Domnul este Dumnezeu mare, Şi rege mare preste toţi zeii. În mâna lui sunt locurile cele mai de jos ale pământului, Ale lui sunt înălţimile munţilor. A lui este marea, şi el a făcut-o, Şi tot mânele sale au făcut şi uscatul. Veniţi, să ne închinăm şi să ne plecăm, Să îngenunchiem înaintea Domnului, Făcătorul nostru; Căci el este Dumnezeul nostru, Şi noi poporul păşunei sale, şi turma mânei sale. Chiar şi astăzi, de veţi asculta vocea lui: Nu învârtoşaţi inima voastră, ca la Meriba, Ca în ziua ispitei în pustiu; Unde părinţii voştri mă ispitiră, Mă cercară, deşi văzuseră lucrurile mele. 10 Patruzeci de ani urât-am neamul acela, şi zis-am: Popor cu inimă rătăcită sunt ei, Şi n’au cunoscut căile mele; 11 De aceea jurat-am în mânia mea, Că nu vor întra în odihna mea.