1 Şi datori suntem noi cei tari, ca să îngăduim slăbiciunile celor neputincioşi, şi să nu ne plăcem nouă înşine.
2 Fiecare dintre noi să placă aproapelui său spre bine pentru întărire;
3 Căci şi Hristos nu a plăcut sieşi însuşi, ci după cum este scris: „mustrările celor care te mustră pe tine căzură asupra mea”.
4 Pentru că toate care fură scrise mai nainte, spre învăţătura noastră fură scrise, ca prin stăruinţa şi prin mângăierea scripturilor să avem nădejdea noastră.
5 Iar Dumnezeul stăruinţei şi al mângăierii să vă deà ca să gândiţi aceeaşi unii în alţii după voia lui Hristos Iisus.
6 Pentru ca într’una cu o gură să măriţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos.
7 Deaceea luaţi la voi unii pe alţii, după cum şi Hristos va luà la sine spre mărirea lui Dumnezeu.
8 Căci zic, că Hristos s’a făcut slujitor al tăierii împrejur pentru credincioşia lui Dumnezeu, ca să întărească făgăduinţele date părinţilor.
9 Iar neamurile pentru milă să mărească pe Dumnezeu după cum este scris: „Pentru aceasta te voiu lăudà între neamuri, şi voiu cântà numele tău”.
10 Şi iar zice scriptura: „Veseliţi-vă neamurilor, cu poporul său”.
11 Şi iar: „Lăudaţi, toate neamurile, pe Domnul, şi să-l mărească pe el toate popoarele”.
12 Şi iar Isaia zice: „Va fi rădăcina lui Iesei şi cel care se ridică să domnească preste neamuri, într’însul neamuri vor nădăjduì”.
13 Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple de orice bucurie şi de pace în credinţă, ca să prisosiţi voi în nădejde, în puterea duhului sfânt.
14 Dar sunt încredinţat, fraţii mei, şi eu însumi despre voi, că şi voi înşivă sunteţi plini de inimă bună, umpluţi cu orice cunoştinţă, în stare ca să vă înţelepţiţi şi unii pe alţii.
15 V’am scris însă, mai cu îndrăzneală în unele părţi, ca unul care vă aduc iarăşi aminte pentru darul care îmi este dat dela Dumnezeu.
16 Ca să fiu eu slujitor rânduit al lui Hristos Iisus pentru neamuri, slujind preoţeşte evangelia lu Dumnezeu, pentru ca jertfa neamurilor să se facă bineprimită, sfinţită în duhul sfânt.
17 Deci am laudă în Hristos Iisus, pentru cele ce sunt către Dumnezeu;
18 Căci nu voiu îndrăznì să vorbesc ceva ce n’a săvârşit Hristos prin mine, prin cuvânt şi faptă, spre supunerea neamurilor,
19 În putere de semne şi minuni, în puterea duhului sfânt, încât dela Ierusalim şi împrejur până în Iliria am îndeplinit evangelia lui Hristos;
20 Căutând însă cinstea mea astfel ca să binevestesc nu unde fù numit Hristos, ca să nu clădesc pe temelie streină,
21 Ci după cum este scris: „Vor vedeà cei cărora nu li-s’a vestit despre dânsul, şi cei care nu vor fi auzit, vor înţelege”.
22 Deaceea am şi fost oprit în cea mai mare parte ca să vin la voi:
23 Dar acum ne mai având loc în aceste ţinuturi, şi de mulţi ani având dorinţa să vin la voi.
24 Îndată ce plec în Spania voiu venì la voi: pentru că nădăjduiesc trecând să vă văd şi să fiu însoţit de voi acolo, dacă mai întâiu voi fi fost în parte îndestulat de voi.
25 Acum mă duc la Ierusalim slujind sfinţilor.
26 Căci Macedonia şi Achaia au binevoit să facă o împărtăşire la săracii sfinţilor, care sunt în Ierusalim.
27 Au binevoit înadins, şi datori sunt ei lor: pentru că dacă neamurile au avut împărtăşire de cele dumnezeeşti ale lor, datorează să le slujească şi în cele fireşti.
28 Deci după ce voiu fi săvârşit aceasta şi voiu fi încredinţat lor acest rod, voiu plecà pela voi în Spania:
29 Şi ştiu că venind la voi, voiu venì cu aceea cu ce este plină binecuvântarea lui Hristos.
30 Vă îndemn dar, fraţilor, prin Domnul nostru Iisus Hristos şi prin iubirea duhului să luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre pentru mine către Dumnezeu.
31 Ca să fiu scăpat de neascultătorii din Iudea şi slujirea mea rânduită pentru Ierusalim să se facă bineprimită sfinţilor;
32 Pentru ca, după ce voiu fi venit în bucurie la voi prin voia lui Dumnezeu, să mă liniştesc împreună cu voi.
33 Iar Dumnezeul păcii cu voi toţi. Amin.