1 Iar pe cel slab în credinţă luaţi-l la voi, nu spre lămurirea gândurilor.
2 Unul are încredere să mănânce de toate, dar cel slab mănâncă legume.
3 Cine mănâncă să nu despreţuiască pe care nu mănâncă; iar cine nu mănâncă să nu judece pe care mănâncă: căci Dumnezeu l-a luat la sine.
4 Tu cine eşti care judeci slugă streină? Faţă de Domnul său numai stă sau cade; dar va stà, pentru că Domnul are putere ca să-l facă să steà.
5 Unul alege o zi faţă de altă zi, iar altul alege orice zi. Oricine fie pe deplin încredinţat în al său cuget.
6 Cine ţine ziua pentru Domnul o ţine; şi cine nu ţine ziua pentru Domnul nu o ţine; cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu: şi cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
7 Pentru că nimenea dintre noi nu vieţuieşte pentru sine, şi nimenea nu moare pentru sine:
8 Căci şi dacă vieţuim pentru Domnul vieţuim, şi dacă murim pentru Domnul murim. Deci şi dacă vieţuim şi dacă murim, ai Domnului suntem.
9 Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să aibă stăpânire şi preste morţi şi preste vii.
10 Tu dar pentru ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu pentru ce despreţueşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişà înaintea scaunului de judecător al lui Dumnezeu.
11 Pentru că scris este: „viu sunt eu, zice Domnul, că mie mi-se va plecà orice genunchiu, şi orice limbă va lăudà pe Dumnezeu”.
12 Deci dar fiecare dintre noi va dà pentru sine cuvânt lui Dumnezeu.
13 Deci să nu mai judecăm unii pe alţii; ci aceasta judecaţi mai vârtos, ca să nu daţi fratelui cuvânt de poticneală sau sminteală.
14 Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus, că nimic nu este spurcat prin sine însuşi, decât numai pentru cel care gândeşte că este ceva spurcat, pentru că acela spurcat este.
15 Căci dacă fratele tău se mâhneşte, din pricina mâncării, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde din pricina mâncării tale pe acela, pentru care a murit Hristos.
16 Deci să nu fie defăimat binele vostru.
17 Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi beutură, ci îndreptăţire şi pace şi bucurie în duh sfânt;
18 Pentru că cine potrivit acesteia slujeşte lui Hristos, este bineplăcut lui Dumnezeu, şi cercat pentru oameni.
19 Deci dar să urmărim cele ale păcii şi cele ale întăririi între noi înşine.
20 Nu dărâmà din pricina mâncării lucrul lui Dumnezeu. Tot este curat; dar un rău este pentru omul care mănâncă prin poticneală.
21 Bine este a nu mâncà carne, nici a beà vin, nici a face cevà, de care se poticneşte fratele tău sau se sminteşte sau se slăbeşte.
22 Tu aibi înaintea lui Dumnezeu credinţa, pe care o ai după tine însuţi. Fericit cine nu se judecă pe sine însuşi în ceea ce încuviinţează:
23 Iar cine şovăeşte dacă va fi mâncat, osândit este, pentru că nu din credinţă a mâncat: şi tot ce nu este din credinţă, păcat este.