1 Ce vom zice dar? Să rămânem în păcat pentru ca să se înmulţească darul?
2 Să nu fie. Noi care ne-am lepădat de păcat, cum vom mai vieţuì într’însul?
3 Sau nu cunoaşteţi, că toţi care am fost botezaţi în Hristos Iisus, în moartea lui am fost botezaţi?
4 Deci înmormântaţi am fost împreună cu dânsul prin botezul în moartea lui, pentru că după cum Hristos fù sculat dintre morţi prin mărirea Tatălui, aşà şi noi să umblăm în înoire de viaţă.
5 Căci, dacă ne-am făcut împreună părtaşi în asemănarea morţii lui, vom fi şi în aceea a învierii lui,
6 Deoarece cunoaştem aceasta, că omul nostru cel vechiu fù răstignit împreună cu dânsul, ca să fie desfiinţat corpul păcatului, pentru ca noi să nu mai slujim păcatului:
7 Fiindcă cine a murit este desvinovăţit de păcat.
8 Dacă dar am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţuì împreună cu dânsul,
9 Ştiind că Hristos sculat fiind dintre morţi nu mai moare; moartea nu mai are stăpânire preste el.
10 Căci ceea ce a murit, a murit odată pentru totdeauna faţă de păcat: iar ceea ce vieţueşte, faţă de Dumnezeu vieţueşte.
11 Aşà şi voi socotoţi-vă pe voi înşivă că sunteţi morţi faţă de păcat, dar vieţuind faţă de Dumnezeu în Hristos Iisus, Domnul nostru.
12 Deci să nu domnească păcatul în corpul vostru cel muritor, spre a-l ascultà în poftele lui.
13 Nici nu înfăţişaţi păcatului memrele voastre ca arme de nedreptate, ci înfăţişaţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca fiind vii dintre morţi, şi membrele voastre înfăţişaţi-le lui Dumnezeu ca arme ale îndreptăţirii.
14 Căci păcatul a nu va aveà stăpânire preste voi; pentru că nu sunteţi sub lege, ci sub dar.
15 Deci ce este? Să păcătuim, pentru că nu suntem sub lege ci sub dar? Să nu fie?
16 Nu ştiţi voi, că cui vă înfăţişaţi pe voi înşivă, robi spre ascultare, robi sunteţi ai aceluia de care ascultaţi, fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre îndreptăţire?
17 Dar mulţumită lui Dumnezeu, că iertaţi robi ai păcatului, şi aţi ascultat din inimă de al învăţăturii izvod, la care aţi fost daţi.
18 Scutiţi fiind însă de păcat, aţi fost făcuţi robi pentru îndreptăţire.
19 Omeneşte vorbesc din pricină de neputinţă a trupului vostru. Căci după cum aţi înfăţişat membrele voastre roabe necurăţeniei şi fărădelegii spre fărădelege, astfel acum înfăţişaţi membrele voastre roabe îndreptăţirii spre sfinţenie.
20 Căci când eraţi robi ai păcatului, eraţi scutiţi de îndreptăţire.
21 Deci ce rod aveaţi atuncia dela acelea de care acum vă ruşinaţi? Pentru că sfârşitul acelora este moarte.
22 Acum dar scutiţi fiind de păcat, şi robi fiind făcuţi lui Dumnezeu, aveţi rodul vostru spre sfinţire, iar sfârşitul viaţă vecinică.
23 Pentru că plata păcatului este moarte, iar darul lui Dumnezeu viaţă vecinică în Hristos Iisus, Domnul nostru.