1 Sau nu ştiţi, fraţilor, – căci cunoscătorilor de lege le vorbesc. – că legea are stăpânire asupra omului, pe cât timp este el în viaţă?
2 Căci femeia măritată este legată prin lege de bărbatul ei în viaţă: iar dacă va fi murit bărbatul, ea este desfăcută de legea care o legà cu bărbatul.
3 Deci dar în viaţă fiind bărbatul ei se va numì adulteră, dacă se face femeie altui bărbat: iar dacă va fi murit bărbatul ei, scutită este de lege spre a nu fi adulteră, fiind femeie altui bărbat.
4 Astfel, fraţii mei, şi voi omorîţi aţi fost faţă de lege prin corpul lui Hristos, spre a fi voi ai altuia, ai celui sculat dintre morţi, pentru ca să aducem roade lui Dumnezeu.
5 Căci, când eram în carne, patimele păcatelor care sunt prin lege erau lucrătoare în membrele noastre, ca să aducă roade morţii;
6 Dar acum furăm desfăcuţi de lege, morţi fiind faţă de aceea, în care eram ţinuţi cu silnicie, astfel că noi slujim în înoirea duhului şi nu în vechimea literei.
7 Ce vom zice dar? Este legea păcat? Să nu fie. Dar păcatul nu l-am cunoscut decât prin lege; căci pofta n’o ştiam, dacă nu ziceà legea: „nu poftì”.
8 Păcatul dar luând pornire prin poruncă lucră cu desăvârşire în mine orice poftă; pentru că fără lege mort este păcatul.
9 Şi eu eram altădată viu fără lege; dar când venì porunca, păcatul iar a înviat.
10 Şi eu am murit şi porunca care erà spre viaţă, aceasta mi-se nimerì spre moarte:
11 Căci păcatul luând pornire prin poruncă mă amăgì şi printr’însa mă omorî.
12 Astfel dar legea este sfântă, şi porunca este sfântă şi dreaptă şi bună.
13 Deci ce erà bun mi-a fost moarte? Să nu fie: ci păcatul mi-a fost moarte, ca să se arete păcat prin aceea că prin ce erà bun mi-a pricinuit moarte, pentru ca păcatul să fie prin poruncă preste măsură păcătos.
14 Căci ştim, că legea este în sine dumnezeească; iar eu sunt de carne, vândut supt păcat.
15 Pentru că ce săvârşesc nu cunosc; deoarece nu ce voiesc aceasta făptuesc; ci ce urăsc aceasta fac.
16 Iar dacă nu ce voesc, aceasta fac, zic împreună cu legea, că ea este bună.
17 Acum dar nu mai săvârşesc eu aceasta, ci păcatul care locueşte în mine.
18 Căci ştiu că ceva bun nu locueşte în mine, adecă în carnea mea: pentru că a voì este în mine, dar a lucrà cu desăvârşire binele nu.
19 Căci nu fac binele pe care-l voesc, ci răul pe care nu-l voesc, pe acesta îl făptuesc.
20 Iar dacă ce nu voesc, aceasta fac, nu mai săvârşesc eu aceasta, ci păcatul care locueşte în mine.
21 Deci găsesc pentru mine, care voesc legea spre a face binele, că răul îmi stă înainte.
22 Mă bucur însă împreună cu legea lui Dumnezeu potrivit omului dinlăuntru.
23 Dar văd în membrele mele o altfel de lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi robindu-mă pentru a păcatului lege, care este în membrele mele.
24 Muncit om sunt eu! Cine mă va scăpà de corpul acestei morţi?
25 Mulţumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Deci dar eu însumi slujesc cu mintea legii lui Dumnezeu, iar cu carnea legii păcatului.