1 Nici o osândire acum dar pentru cei care sunt în Iisus Hristos, cei care umblă nu potrivit cărnii, ci potrivit duhului.
2 Pentru că legea duhului care duce la viaţă în Hristos Iisus m’a scutit de legea păcatului şi a morţii.
3 Căci ceea ce erà preste putinţă legii, întrucât erà neputincioasă prin carne, Dumnezeu, trimiţând pe însuşi Fiul său în asemănare de carne păcătoasă şi pentru păcat, osândì păcatul în carne.
4 Pentru ca hotărîrea legii să fie împlinită în noi, care nu umblăm potrivit cărnii, ci potrivit duhului.
5 Căci care sunt potriviţi cărnii, gândesc cele ale cărnii, iar care sunt potriviţi duhului, cele ale duhului.
6 Pentru că gândirea cărnii este moarte, iar gândirea duhului viaţă şi pace:
7 Deoarece gândirea cărnii este vrăjmaşe împotriva lui Dumnezeu: pentru că nu se supune legii lui Dumnezeu, căci nici nu poate.
8 Iar cei care sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu sunteţi în carne, ci în duh, dacă într’adevăr locueşte în voi duhul lui Dumnezeu. Iar dacă cineva nu are duhul lui Hristos, acesta nu este al lui.
10 Şi dacă Hristos este în voi, corpul este mort faţă de păcat, iar duhul este viaţă faţă de îndreptăţire.
11 Dacă dar duhul celui care sculă pe Iisus dintre morţi locueşte în voi, cel care-l sculă pe Hristos Iisus dintre morţi, vă face vii, prin duhul care locueşte în voi, şi corpurile voastre muritoare.
12 Deci dar, fraţilor, datori suntem nu cărnii, ca să vieţuim potrivit cărnii.
13 Căci dacă vieţuiţi potrivit cărnii, aveţi să muriţi: iar dacă în virtutea duhului omorîţi lucrările corpului, veţi fi în viaţă.
14 Căci toţi care sunt mânaţi de duhul lui Dumnezeu, aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu.
15 Pentru că nu primirăţi duh de robie iar spre temere, ci primirăţi duh de înfiare, în care strigăm: Abba, Tată.
16 Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.
17 Iar dacă suntem fii, şi moştenitori suntem: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori ai lui Hristos, dacă într’adevăr suferim împreună cu dânsul ca să şi fim măriţi împreună cu el.
18 Căci socotesc că suferinţele timpului de-acum nu sunt de acelaşi preţ faţă de mărirea ce are să fie descoperită pentru noi.
19 Pentru că dorul stăruitor al făpturei aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20 Fiindcă făptura fù supusă zădărniciei, nu de bunăvoie, ci pentru acela care o supuse pe temeiul nădejdii.
21 Căci însuşi făptura va fi scutită de robia stricăciunii, spre a fi stăpână de sine a măririi fiilor lui Dumnezeu.
22 Căci ştim că toată făptura suspină şi este în dureri până acum.
23 Dar nu numai toată făptura, ci şi noi, deşi avem pârga duhului, şi noi chiar suspinăm în noi înşine, aşteptând cu nerăbdare înfiarea, răscumpărarea corpului nostru.
24 Căci în nădejde am fost mântuiţi; dar nădejde văzută nu este nădejde; căci cine nădăjdueşte ceea ce vede?
25 Iar dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu stăruinţă.
26 Astfel dar şi duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre. Căci nu ştim ce să cerem întrucât trebue în rugăciunile noastre, dar acelaşi duh mijloceşte pentru binele nostru prin suspinuri de nespus.
27 Iar cercetătorul inimilor ştie care este gândirea duhului, fiindcă se roagă pentru sfinţi după cum voeşte Dumnezeu.
28 Ştim că pentru cei care iubesc pe Dumnezeu orice lucrează spre bine împreună, ca pentru unii care sunt chemaţi potrivit unei puneri la cale.
29 Căci pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi rânduit, mai dinainte asemânaţi la faţă cu chipul Fiului său, pentru ca să fie El întâiu născut între mulţi fraţi:
30 Iar pe care i-a rânduit mai dinainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptăţit: pe aceştia i-a şi mărit.
31 Ce vom zice dar faţă de acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine stă împotriva noastră?
32 Care într’adevăr nu cruţă pe însuşi Fiul său, ci îl dete pentru noi toţi, cum nu ne va dăruì şi împreună cu dânsul toate?
33 Cine va ridicà învinuire împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este îndreptăţitor?
34 Cine este osânditor? Hristos Iisus care murì, dar mai vârtos care fù sculat dintre morţi, care este de-a dreapta lui Dumnmezeu, care şi mijloceşte pentru noi?
35 Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos? Suferinţă sau strâmtorare sau urmărire sau foamete sau golătate sau primejdie sau spadă?
36 După cum este scris că „pentru tine suntem omorîţi toată ziua, socotiţi am fost ca oi de înjunghere”.
37 Dar în toate acestea mai mult biruim prin cel care ne iubì pe noi.
38 Căci sunt încredinţat, că nici moarte, nici viaţă, nici îngeri, nici stăpâniri, nici ce este acum, nici ce va fi, nici puteri,
39 Nici înălţime, nici adâncime, nici vreo altfel de făptură, nu va puteà să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu ce este în Hristos Iisus Domnul nostru.