1 Şi semn mare se arătă în cer, o femeie înfăşurtaă în soare, şi luna supt picioarele ei, şi pe capul ei cunună de douăsprezece stele.
2 Şi având în pântece, şi strigă, fiind în dureri de facere şi muncindu-se să nască.
3 Şi se arătă alt semn în cer, şi iată bălaur mare roşu ca focul, având şapte capete şi zece corne, şi pe capetele lui şapte diademe,
4 Şi coada lui târăşte a treia parte din stelele cerului, şi le aruncă pe pământ. Şi bălaurul stă înaintea femeii, care este să nască, ca să înghită pe copilul ei, când va fi născut.
5 Şi născù fiu bărbat, care are să păşuneze cu toeag de fier toate neamurile; şi copilul ei fù răpit la Dumnezeu şi la tronul său.
6 Şi femeia fugì în pustie, unde are loc gătit dela Dumnezeu, ca acolo să o hrănească timp de o mie două sute şaizeci de zile.
7 Şi se făcù răsboiu în cer, spre a se răsboì Mihael şi îngerii lui cu bălaurul. Şi bălaurul se răsboì şi îngerii lui.
8 Şi nu izbutiră, nici locul lor nu mai fù aflat în cer.
9 Şi fù aruncat bălaurul cel mare, şarpele cel din început, care se numeşte deavolul şi satana, care rătăceşte lumea întreagă, fù aruncat pe pământ, şi îngerii săi cu dânsul fură aruncaţi.
10 Şi auzii glas mare în cer zicând: Acum se făcù mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului său, pentru că fù aruncat învinuitorul fraţilor noştri, care îi învinueşte înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.
11 Şi ei îl biruiră pentru sângele Mieluşelului, şi pentru cuvântul mărturii lor, şi nu iubiră viaţa lor până la moarte,
12 Pentru aceea veselţi-vă în ceruri şi cei care locuiţi într’însele; Vai de pământ şi de mare, fiindcă se pogorî deavolul la voi, având mânie mare, ştiind că puţin timp are.
13 Şi când văzù bălaurul că fù aruncat pe pământ, urmărì pe femeia care născù pe bărbat.
14 Şi fură date femeii cele două aripi de vultur mare, ca să sboare în pustie la locul ei, unde este hrănită acolo „timp şi timpuri şi jumătate de timp”, departe de faţa şarpelui.
15 Şi aruncă şarpele din gura lui în urma femeii apă ca un râu, ca să o facă dusă de apă.
16 Şi pământul venì femeii în ajutor, şi deschise pământul gura sa şi înghiţì răul, pe care îl aruncase bălaurul din gura lui.
17 Şi s’a mâniat bălaurul pe femeie, şi plecă să facă răsboiu cu cei rămaşi din seminţia ei, care păstrează poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus.
18 Şi stătui pe nisipul mării.